◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro08.11.2024

Camelia Pantazi Tudor în dialog cu Ștefan R. Apostol

Ștefan R. Apostol (pseudonim al lui Ștefan-Răzvan Sechereș), născut în data de 10 mai 1974, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Presa Culturală.

A absolvit Academia de Științe Economice, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Agricultură – Profil Inginerie Economică, Specializare Inginerie Managerială. Pasionat de jurnalism, a urmat cursuri la Academia Britanică de Afaceri și Comunicare, finalizate cu Diploma Journalism and Media Comunication și Diploma Business Comunication – Academia Britanică de Afaceri și Comunicare.

Desfășoară o amplă activitate jurnalistică, începând cu anul 1997, ca productor/realizator de programe la diverse posturi de radio și tv, printre care CoolART (emisiune de cultură), București Aproape de Tine (emisiune socială) – la BUCUREȘTI TV, dar și în calitate de webdesigner, recenzor-content writter, IT network manager. A fost cadru didactic la Universitatea „Spiru Haret”, București – Colegiul Universitar „Spiru Haret”, Secția Producție Media.

În prezent, este redactor/editor Trust Presă „IMPACT.ro”, vicepreședinte al Asociației Cultural Artistice „Joc” – B.M.R., redactor la Revista trimestrială de cultură Astralis.

A fost actor în mai multe producții și reclame românești, dar și în cuplete și scenete, alături de Magda Băcescu. Cele mai recente spectacole sunt: „Încă o poveste de dragoste”, după Mihai Ignat, în regia lui Vasile Toma, în „Fântâna în Flăcări”, de Mihai Hafia Traista, după un roman de Mihail Nebeleac.

 

Tocmai ați aniversat 50 de ani de existență, iar de aproape 30 de ani desfășurați o activitate jurnalistică diversificată. Vă rog să împărtășiți cititorilor ce anume v-a îndemnat să porniți pe drumul jurnalismului. Care au fost primii pași?

Începutul a fost, oarecum, pornit de la o glumă. Aveam un prieten care lucra într-un post de radio, iar la un moment dat, aveau nevoie să înregistreze niște voci pentru câteva spoturi de publicitate. Persoana care trebuia să înregistreze inițial, a avut ceva probleme, iar amicul a decis să-mi propună mie, fără să știu că totul era, într-o anume măsură, premeditat. El mă auzise jucându-mă cu vocea, „prostindu-mă”, dacă vreți, și așa am ajuns să înr-gistrez acele materiale. După momentul înregistrărilor, directorul postului m-a căutat, cam la două-trei zile, întrebându-mă dacă doresc să lucrez cu ei. Bineînțeles că nu puteam refuza o asemenea oportunitate. De aici a început „aventura” mea în radio și, ulterior, în jurnalism.

– Sunteți om de radio. Vă propun să exemplificați, să faceți cunoscute câteva dintre emisiunile realizate și prin intermediul Revistei Astralis.

Sunt multe, dar cele mai importante pentru mine, au fost emisiunile de matinal, făcute pe parcursul multor ani, precum și cele culturale. Spre exemplu, una din cele mai de succes emisiuni a fost cea realizată împreună cu soția mea, Magda Băcescu, la Radio Vocativ (un post de radio online pentru comunitatea de români din diaspora), „Ce-avem Noi Aici?”, o emisiune de divertisment, cultură – Teatru poetic și Scurte piese de teatru, informații de actualitate, totul LIVE.

– Vă rog să ne oferiți amănunte privind emisiunile de televiziune pe care le-ați realizat.

Am avut ocazia să lucrez alături de câțiva oameni importanți, mai ales în Radio Tineret, doar dacă îmi aduc aminte de regretatul Florian Pittiș, Moțu, cum îi spuneau prietenii. Cât despre televiziune, cea mai mare realizare a fost „CoolArt”, o emisiune de cultură, la care am avut invitați personalități importante contemporane, precum Mihai Mălaimare, Costantin Codrescu (din păcate, plecat dintre noi), Loreta Popa, Vlad Zamfirescu, Rodica Mandache, Flaviu George Predescu, Odilia Roșianu, Adriana Ungureanu, Marian Nencescu, Anca Damian, Toma Dănilă și Constantin Cojocaru (plecat dintre noi), Carmen Lidia Vidu, Gelu Nițu, Evelyne Maria Croitoru, Simona Neagu, Andrei Ciopec, George Constantinescu, Mihaela Popescu, Alexandru Floroiu, Natalia Guberna, Natalia Pancec, Nicolae Călugărița, regretata pianistă Ioana Maria Lupașcu, Zoltan Butuc, Mike Godoroja, Victor Solomon, Raul Cârstea (plecat dintre noi), regretatul nostru prieten Cristinel Dohatcu, Radu Boroianu, Natalie Ester, Robert Nagy, Eugen Cojocaru, Michaela Platon, Teodora Constantinescu, preotul Corneliu Irod, Ionuț Grama și mulți alții. Emisiunea era realizată la București TV, post care astăzi, din păcate, nu mai există. Există însă pagina de Facebook „Coolartv” și canalul de Youtube „Coolartv”, unde puteți accesa toate interviurile, pastile poetice și multe alte lucruri interesante.

– În ultimii ani ați fost foarte apreciat în calitate de recitator din creațiile literare ale mai multor scriitori. Ați participat la numeroase lansări de carte, realizând de cele mai multe ori un dialog poetic, aș putea afirma, teatru poetic cu soția, actrița și profesoara, Magda Băcescu. Cum v-a venit ideea acestor creații? Și care sunt cele mai îndrăgite sau pe care le considerați cele mai reușite?

Oh! Sunt extrem de multe creații, dacă ne referim la teatrul poetic, și nu am cum să fac o diferențiere între ele. Motivul este simplu și anume, fiecare din aceste creații este unică, are povestea ei și fiecare transmite o anume emoție, greu de descris în câteva cuvinte. Așa că, nu vă pot spune care este preferata, toate sunt dragi sufletului meu. Trebuie să recunosc, fără falsă modestie, că mi s-a dat un har, acela de a interpreta poezia, nu recita (de recitat pot mulți să o facă, depinde totuși modalitatea în care o fac). Și copiii recită – memorează un text, apoi îl reproduc așa cum știu ei mai bine. Interpretarea poeziei este artă, asta nu o poate face oricine. Interpretarea și vocea sunt atuurile mele și ele mi-au dat un anume statut în lumea culturală, fiind considerat de multe personalități ilustre ale culturii contemporane printre primii cinci cei mai buni interpretatori de poezie.

– Am ajuns la un aspect al activității care v-a adus multe satisfacții, dar necesitând multă muncă și dedicare. Însă, când există pasiune, nimic nu este greu. Așadar, ce ne puteți spune despre pasiunea pentru actorie, despre primele roluri, și în special despre cele mai recente spectacole de teatru realizate împreună cu Magda Băcescu. Ce ne puteți destăinui despre colaborarea cu Magda Băcescu, având în vedere faptul că sunteți căsătoriți? 

Primii pași în actorie, culmea, au fost tot datorită unei glume făcute de un prieten (apropo de povestea cu radioul). Se întâmpla ca în 2009, cei de la MediaPro să facă casting pentru un nou serial românesc, „Aniela”, o poveste de viață în Bucureștiul începutului de secol XX, iar prietenul meu, mai în glumă, mai în serios, m-a înscris la acest casting. Așa se face că am ajuns să fiu chemat la vizionare, ulterior primind un rol de figurație specială (așa se numea), în serial, jucându-l pe Horațiu, asistentul proprietarului unui ziar de scandal, Aleco Calofresco, interpretat de Alexandru Papadopol. Ceea ce a urmat a fost un vis împlinit, fiind aproape de nume mari, chiar genii de pe scena teatrului și filmului românesc, precum regretații Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Stela Popescu și bunul meu prieten Cosmin Dominte, azi un actor important al generației sale la Teatrul Național din București. Apoi au urmat alte roluri episodice și multe alte colaborări. Trebuie să menționez că în perioada liceului și, mai apoi, în facultate am mai cochetat cu actoria, dar nu la acest nivel.

În privința spectacolele jucate alături de soția mea, Magda Băcescu, au venit în mod firesc, dacă vreți, având în vedere că ea era deja actriță, cu state clare, și profesor de Arta Actorului. Eu mi-am dorit să o readuc pe scenă și așa s-a întâmplat, iar prima noastră colaborare a fost în piesa „Încă o poveste de Dragoste”, după „Crize” de Mihai Ignat, în regia lui Vasile Toma, la premiera căreia ați participat și dumneavoastră. Culmea, acțiunea se petrece tot în perioada interbelică, un amestec de povești interesante, bazate pe marea dragoste dintre Cristian Vasile și Zaraza, și nu numai. Apoi, la multe evenimente culturale la care am fost invitați, am început să jucăm scenete consacrate, dar reactualizate/adaptate, acele momente de teatru poetic, precum și scenete noi, scrise de noi.

A apărut un alt proiect, extrem de important pentru noi, „Fântâna în Flăcări”, o traducere și dramatizare semnată de Mihai Traista, după un fragment dintr-un roman scris de Mihail Nebeleac, „Lorana”. Acest spectacol, și asta nu o spun eu, a fost piatra mea de încercare, în a demonstra că am acele calități ale unui actor profesionist. Rolul jucat aici, unul de compoziție, cel al unui Nebun, a fost o mare provocare, dar și marele meu succes, iar asta i se datorează Magdei, care a fost și regizorul spectacolului, deoarece a reușit să mă ajute să îmi descopăr acele lucruri necesare pentru a-i da viață acestui personaj. La fiecare reprezentație am reușit acel ceva, atunci și acolo, pot spune Catharsis.

Ambele spectacole s-au bucurat de un mare succes la public și, dacă doriți, puteți accesa paginile de facebook „Încă o poveste de dragoste” și „Fântâna în Flăcări” pentru foto, impresii, recenzii, afișe etc.

– Sunteți vicepreședinte al Asociației Cultural Artistice „Joc”- B.M.R. Vă rog să ne prezentați câteva dintre activitățile desfășurate în cadrul acesteia.

Asociația funcționează încă din 2017, iar de atunci am făcut lucruri spectaculoase, alături de copii, membri ai asociației. Concret, este vorba de campaniile realizate împreună cu Poliția Română, Campania „Nu mă Uita în Gara de Nord”, cu sprijinul SNCFR și al Poliției Transport Feroviar, specialiști din cadrul Pro Lex, Clubul Copiilor Sector 1 București, Poliția Capitalei, prin Serviciul de Analiză și Prevenire a Criminalității. Plus alte campanii sociale de ajutorare a familiilor aflate în nevoi, copii cu risc de abandon școlar, copii cu probleme speciale, campanii de ajutorarea sinistraților, a refugiaților, a bătrânilor singuri aflați în centre și copiilor instituționalizați, campanii de strângeri de fonduri pentru copii și adulți cu probleme medicale – boli incurabile. Toate astea au dus la premierea mea, de către Poliția Română, ca jurnalistul anului 2018 (atunci lucram la București TV și campania a fost promovată în a doua emisiune realizată aici, „București alături de Tine”). Și la această oră derulăm campanii și proiecte de care se va auzi, cu siguranță.

– Printre preocupările și pasiunile dovedite până acum se numără și realizarea cronicilor de film și de teatru, unele fiind publicate și în Revista Astralis, la care sunteți redactor. Vă rog să ne oferiți câteva exemple, referindu-vă la cele mai recente.

Pasiunea pentru film și teatru o am demult, de pe vremea când eram copil și ascultam, spre exemplu, teatru radiofonic, sau reușeam să văd câte un film pe casete video (pe vremea lui Ceaușescu), cu prietenii. Ulterior, după anii 2000, alături de bunul meu prieten Claudiu Petrescu, începeam o colaborare care dăinuie și azi, la Movienews.ro, unde am scris toate impresiile mele despre filme și spectacole de teatru. Chiar vă invit să accesați pagina de internet și vă asigur că nu aveți ce pierde. Nu sunt critic de film, pentru asta trebuie să ai studii de specialitate, sunt doar recenzor, chiar unul cotat foarte bine în această industrie. Cele mai recente, de care sunt extrem de mândru, sunt cele pentru pelicula „Babylon”, o adevărată capodoperă despre lumea cinematografiei, cu bune și cu rele, „Dune” și „Dune: Part Two”, două pelicule de geniu, după opera lui Frank Herbert, precum și genialul „Oppenheimer”, regizat de Christopher Nolan.

– Care sunt actorii pe care îi apreciați cel mai mult, atât de film, cât și de teatru, români și străini?

          E greu să fac o clasificare sau un top, motivul fiind că fiecare actor, pe care l-am văzut într-un film sau spectacol de teatru, are acel ceva unic. Dar, ca să satisfac într-un fel curiozitatea cititorilor, aș putea spune că îl admir pe Al Pacino, pentru genialele roluri din „Al Scent of a Woman” (1992), „The Devil’s Advocate” (1997), sau „Donnie Brasco” (1997); pe Robert de Niro, Sean Connery sau genialul actor britanic Anthony Hopkins, cu rolul său din „Meet Joe Black” sau „Legends of the Fall”, Judi Dench, Hellen Mirren, Meryl Streep, Elizabeth Taylor, Elizabeth Hurley, Demi Moore etc. Sunt mulți actori despre care aș putea scrie sau vorbi ore în șir. Cu privire la actorii/actrițele de la noi, îi menționez aici, dar într-o ordine aleatorie, pe Constantin Codrescu, Gheorghe Cozorici, Gheorghe Dinică, Florian Pittiș, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gina Patrichi, Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Amza Pelea, Ștefan Iordache, Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuță, Olga Delia Mateescu, Draga Olteanu Matei, Olga Tudorache, Tamara Buciuceanu, Maria Ploaie, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Marcel Iureș, George Constantin, toată generația de aur a teatrului și filmului românesc, Șerban Pavlu, Claudiu Bleonț.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *