Cei care au prins perioada de dinainte de 1990 și reușesc să fie cât mai obiectivi cu putință, își doresc să aibă prețuri cât mai stabile, mai ales la produsele de larg consum și la utilități, iar pentru aceasta sunt gata să accepte ingerința cât mai puternică a statului în stabilirea prețurilor la produse și servicii. Pe de altă parte, generația de după 1990 sau cei care în 1990 erau copii, spun că statul trebuie să fie cât mai minimalist, intervenția sa în economie să fie cât mai mică cu putință. Răspunsul la această dilemă cred că este unul de gen rabinic: au dreptate și unii, și alții. Plafonarea prețurilor seamănă ca două picături de apă cu mercurialul comunist, adică cu acele prețuri maxime afișate în piețe, ceea ce a dus la penuria de produse din piață, dar pe de altă parte, cetățenii trebuie să beneficieze de binefacerile economiei de piață nu să umfle conturile diferitelor companii în detrimentul unei vieți decente. Pentru că asta se întâmplă atunci când avem economie de piață fără concurență! Cum se pot explica profiturile de peste 50% din cifra de afaceri a unor companii din energie? Sau profiturile fără precedent ale băncilor? Sigur, unii vor spune că și microîntreprinderile sau activitățile independente au rezultate de genul rată a profitului de peste 30-50%, dar acestea sunt afaceri mici, îndeobște prestări de servicii de mică anvergură, afaceri care se bazează pe puțin personal, iar cheltuielile materiale și cu mărfuriel sunt extrem de mici, tinzând spre zero, influența asupra vieții masei mari a populației fiind extrem de mică. Și ca să răspundem la întrebare, nu avem concurență reală pe piață. În această situație statul trebuie să intervină, astfel încât cetățeanul de rând să nu rămână la bunul plac a acestor companii, pentru că, la urma urmei, cetățenii și-au numit reprezentanții în fruntea statului, iar aceștia trebuie să lucreze în interesul lor. Se discută foarte mult despre plafonarea prețurilor la asigurările auto civile (RCA). Evident, societățile de asigurare doresc să-și mărească primele de asigurare, deși în ultimii doi ani prețul acestora a crescut cu peste 50%, motivând că au crescut prețurile la daune. Posibil să fie așa, dar doar daunele au dus la falimente în domeniul asigurărilor? Oare cheltuielile curente, exceptând daunele, nu au fost disproporționate cu activitatea pe care o desfășoară? Vedem, cel puțin la ultimele falimente din domeniu, că sunt sume uriașe transferate afară și nerecuperate, ceea ce ridică un mare semn de întrebare asupra activității și supravegherii acestor societăți. Cine are de suferit? Cetățeanul! Trebuie să intervină statul în acest domeniu al RCA-urilor sau să fim lăsați la mâna asiguratorilor, că deh! suntem în economia de piață? Păi, dacă sunt obligat prin lege să fac această asigurare, deci societățile de asigurare au clienții antamați deja, atunci, tu statule! ai grijă să nu cad victimă abuzurilor din piață! Altfel, lăsați firmele de asigurare să-și caute singure clienții, nu obliga cetățenii să se asigurare, iar prețurile să fie făcute după, vezi doamne! cererea din piață. Sunt pentru o economie de piață, concurențială, onestă, dar nu sunt pentru pentru niște câștiguri nejustificate prin intermediul economiei de piață. Bine, bine, veți zice, dar dacă prețurile RCA sunt așa de mari, de ce ajung în faliment unele societăți de asigurare? Motivele sunt multiple, dar ceea ce pot spune cu siguranță este că oricât de mari vor fi prețurile, rezultatele finale depind de modul în care sunt conduse respectivele societăți, nu poți să avea rezultate bune fără un management onest și competent. Și dacă tot vorbim de RCA, îmi permit și două propuneri: să fie asigurat obligatoriu numărul de înmatriculare, nu mașina, astfel ca să poți folosi numărul la 2 mașini (există țări în U.E. unde se practică acest lucru), deoarece oricum nu poți circula în același timp cu ambele mașini, iar a doua propunere ar fi ca asigurările pe diferite perioade de timp (o lună și multiplu de lună) să coste proprțional cu perioada asigurată, pentru că în prezent vedem că nu diferă foarte mult prețul RCA pe an față de o lună sau alte perioade mai scurte. Cu intervenția statului, evident, prin legislație. Așa, poate că societățile de asigurare se vor gândi de 2 ori înainte de a tot mări primele de asigurare la RCA, iar în același timp nu se intervine pe piața prețurilor astfel încât să fie distorsionată. Astfel, asiguratul nu va mai fi la fel de „înlănțuit” în ceea ce privește acest tip de asigurări, iar societățile de asigurare vor fi mai atente la clienții lor, dar și la cheltuielile pe care le fac.
Alexandru Tamba
Foto: unsplash.com