◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Neamul nostru Românesc

Poverile, necazurile şi încercările în care se zbate neamul românesc sunt intense, adânci, profunde şi complicate. Neamul Românesc este un neam care munceşte din greu n-a fost şi nu este un neam parazitar, este un neam care vrea înnoire, vrea libertate şi vrea să-şi trăiască adevăratul destin, prăvălind pe toţi cei care conştient sau inconştient îi zădărniceşte drumul viitorului.

Capacitatea şi forţa unui Neam faţă de el însuşi şi prezenţa unui Neam în lume şi în Istorie se dovedeşte prin unitatea cu care, în ceasurile de suferinţă şi vicisitudine ştie să-şi afirme învăţătura, gândirea şi voinţa nestrămutată şi trainică.

Împotriva tuturor obstacolelor, dificultăţilor şi intrigilor, conspiraţiilor duşmane, a denigrărilor, defăimărilor şi ameninţărilor nemernice, trebuie să ducem Ţara în matca viitorului, în val de veac, ca să-i asigurăm privilegiile, drepturile, calităţile nepieritoare.

Ne trebuie reconcilierea generaţiilor, respectul trecutului, cinstirea a tot ce este bun şi nepătat în Neamul Românesc, pentru ca să ne merităm moştenirea strămoşilor şi slava urmaşilor.

Ne trebuie respectul vieţii şi al stării, temeliile Neamurilor şi ale Civilizaţiilor, nu pentru a le lăsa să trăiască desfrânat şi în afară de interesul naţional şi social, ci pentru a le supune toate – din libera lor pornire – marilor necesităţi şi trebuinţe naţionale.

Un neam nu poate să-şi ţină în mâini lanţul eternităţii naţionale, decât dacă ştie să cinstească, verigă cu verigă, tot ce este al lui. România pe care voim să o făurim va fi un Stat întemeiat pe prioritatea românească în toate domeniile şi se va întemeia pe structura noastră agrară şi ţărănească evoluată. Naţionalul şi Socialul vor fi pietrele de temelie.

La temelia Statului vor sta întotdeauna muncitorul agricol de la ţară şi muncitorul de la oraşe – funcţionarul. Acesta este drumul viitorului, la care se cere să lucreze tot ce este curat, întreg, nepătat, neobosit, pe întregul cuprins al Ţării noastre. Pentru a ajunge la această înfăptuire viitoare, se cer acum: ordine, disciplină şi MUNCĂ.

Pe plan social, la temelia Statului stă FAMILIA. Pe plan spiritual CREDINŢA. Familia românească este cheia de boltă a durabilităţii şi a prosperităţii neamului nostru, iar la temelia familiei, sunt femeile românce de pretutindeni. Căci numai în familie se poate învăţa taina adâncă a vieţii; şi numai prin familie există adevărata dragoste şi respectul care se cuvine.

Cel mai preţios dar pe care Dumnezeu îl aduce Neamului este copilul. Darurile Cerului, trebuie cinstite cu mare îngrijire, oricum va fi: bogat sau sărac, frumos sau urât, îngrijit sau părăsit, dotat sau nedotat, paşii copilului trebui îndreptaţi pe acelaşi drum către cinste. Din cinste se naşte: munca, bunacuviinţă, dragostea, cumpătarea, voioşia, seninătatea, bunătatea, jertfa şi chiar eroismul.

Sufletul unui copil este cea mai plăpândă alcătuire, în care impresiile capătă ecouri uriaşe, ce se transformă în înclinări pentru o viaţă întreagă.

Trebuie să-i deprindem pe copii să creadă în Dumnezeu şi Biserica Lui. Să se închine cu tăria cu care Biserica era iubită de strămoşii noştri. Să se deprindă să-şi apropie sufletul de Dumnezeu şi să-i ferim de trufia deştertăciunilor. Să le spunem că Neamul Românesc, în înţelesul nesfârşit al generaţiilor, cuprinde toate sufletele morţilor şi mormintele strămoşilor. Că aceste morminte trebuie cinstite. Să le şoptim zilnic că prin ecoul şi îndemnul care vine din morminte, a trăit şi trăieşte neamul românesc. Cunoscând orice limbi străine să iubească un singur grai, acela al strămoşilor noştri. Adâncul firii româneşti nu poate fi cuprins decât prin graiul românesc. Să-l cinstească, să-l păstreze şi să-l lase moştenire nepătată. 

Poporul român este poate singurul popor care, în toată istoria sa, n-a cunoscut păcatul robirii, încălcării sau nedreptăţirii altor popoare.

Sufletul Românesc trăieşte, de veacuri, cinstit, pe aceste meleaguri dintre Nistru şi Tisa. O minciună sunt toate programele noi şi sistemele sociale fastuos etalate poporului dacă în spatele lor rânjeşte acelaşi suflet de tâlhari, aceeaşi lipsă de conştiinţă întru îndeplinirea datoriei, acelaşi duh de trădare faţă de tot ce-i românesc, acelaşi desfrâu, aceeaşi faptă de risipă şi de lux. Bacşişul, mita şi hoţia au desfiinţat sănatatea morală a naţiunii române.

Nu cerem nimic pentru noi, ci dăm. Dăm suflet, muncă, suferinţă pentru ziua cea sfântă a biruinţei Neamului Românesc. Un suflet ales nu are nevoie de răsplată atunci când face un bine.

Individul în cadrul şi în slujba Neamului său. Neamul în cadrul şi

în slujba lui Dumnezeu şi a legilor Dumnezeirei.

Credinţa este legătura vie, liberă şi conştientă dintre om şi Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu aratată în modul cel mai intens în iubirea faţă de El se cultivă în Biserica lui Hristos, „Stâlpul şi temelia adevărului” (I Timotei 3, 15).

Necesitatea unei acţiuni pozitive pentru combaterea propagandei duşmănoase, pentru răspâdirea ştirilor bune despre viaţa şi progres şi pentru afirmarea şi apărarea drepturilor noastre, pe de o parte, pe de altă parte, necesitatea de a se da opiniei publice în vălmăşagul de astăzi, o îndrumare sănătoasă democratică şi disciplinată – impune crearea unui centru viguros, dotat cu personal pregătit şi cu mijloace suficiente, cu menirea şi posibilitatea de a exercita influenţa cerută de interesele naţionale superioare, atât înăuntrul cât şi în afara frontierelor ţării. Nu trebuie să uităm că, dacă este necesar ca presa şi opinia publică trebuie să fie favorabilă informatiilor despre viaţa şi sforţările noastre şi să ne susţină cu căldură, este tot aşa de necesar ca presa să fie un mijloc de consolidare şi de disciplinare a vieţii naţionale, un instrument de educaţie şi civilizaţie în serviciul Patriei.



VIORICA NICOLESCU / UZPR





Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *