Istoria jurnalismului este strâns legată de evoluția științei și tehnologiei, de dezvoltarea comunităților, a statelor moderne, de creșterea complexității relațiilor sociale, a nevoii de informare și comunicare. Inventarea tiparului a deschis calea apariției presei scrise, care până la sfârșitul secolului al XIX-lea, n-a avut concurență.
Secolul XX a accelerat revoluția tehnico-științifică, aducând, rând pe rând, pe scena istoriei, radioul, televiziunea și internetul. Jurnalismul a profitat din plin de avantajele oferite de fiecare dintre aceste invenții, diversificându-și producția și căile de transmitere a acesteia spre publicul larg.
Concurența presei audio-vizuale a dus la pierderea hegemoniei presei scrise (tipărite). Aceasta, la rândul său, a profitat de apariția internetului, tabletei și smartphone-ului, de răspândirea lor în rândul publicului și s-a reorientat, recâștigând din terenul pierdut. Un mare număr de ziare și-au încetat apariția pe hârtie trecând pe formatul on-line, scăpând de cheltuielile cu tiparul, transportul și distribuția. Altele folosesc simultan formatul print și on-line, sistemul hibrid aducându-le mai multă notorietate și publicitate. Astăzi, ziarele care folosesc sistemul dublu au mult mai mulți cititori în formatul on-line decât ziare vândute.
Noua piață s-a dovedit a fi extrem de atractivă pentru redacțiile posturilor radio și TV, care și-au creat propriile pagini on-line, pentru a atrage cote mai mari de public.
x x x
Comunicarea on-line prezintă numeroase avantaje, dar și pericolul unor confuzii, cu prejudicii pentru public și jurnalism. Costurile extrem de
scăzute și accesibilitatea neîngrădită au permis apariția pe noua piață media a numeroase publicații online (site-uri, blog-uri), editate de persoane ori entități din afara jurnalismului. Unele dintre ele sunt produsul neprofesioniștilor, altele sunt emanația unor partide politice, instituții, fundații, asociații, cluburi.
Reprezintă aceste publicații on-line și autorii lor jurnalismul?
x x x
Jurnalismul este definit ca activitatea de a strânge, a analiza, a verifica și a prezenta informații referitoare la evenimentele curente, incluzând tendințe, rezultate și persoane. Cei ce o practică se numesc jurnaliști.
Jurnalismul a străbătut un drum lung de-a lungul secolelor, devenind o instituție în sine. Astăzi, este o ocupație, o profesie și o afacere, în același timp. Și-a dobândit propriul statut și rol în societate, acela de „câine de pază al democrației”, propriile reguli și sistem de valori, materializate în Codul deontologic al jurnalistului. A obligat statele lumii să-i asigure accesul neîngrădit la informațiile de interes public. Dar în același timp, este obligat să respecte cadrul legal și să nu aducă prejudicii persoanelor ori societății.
Jurnalismul și-a diversificat continuu mijloacele de culegere a informațiilor, de analiză, redactare și transmitere a produselor sale către public, devenind o profesie complexă. În zilele noastre, activitatea jurnalistică include numeroase funcții și specializări, cu un volum mare de cunoștințe și de deprinderi, care se dobândesc prin studii universitare și practică.
Jurnaliștii sunt zi de zi în slujba publicului, chiar și în timpul liber, fiind formatori ai opiniei publice și având au un rol esențial în țările democratice.
x x x
În țara noastră, ocupația „jurnalist” a fost introdusă, prin Ordinul MMFPS 177/2012, respectiv Ordinul INS 81/2012, în clasificarea ocupațiilor din România (COR), sub codul 2642, având prevăzut nivelul de instruire: 4 (studii superioare) și fiind definită astfel: „Jurnaliștii se ocupă cu cercetarea, investigarea, interpretarea și comunicarea știrilor și informațiilor publice prin intermediul ziarelor, televiziunii, radioului și altor mijloace media (notă – pleonasmul mijloace media aparține autorilor actului normativ)”
Noțiunea „ocupație” este definită prin lege ca fiind „activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfășoară o persoană în mod obișnuit, într-o unitate economico-socială și care constituie pentru aceasta sursă de existență. Ocupația este proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine și semenii săi.”
În privința „meseriei de jurnalist” se precizează că înseamnă un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, necesare realizării activității de jurnalist.
Legea face distincția între „ocupație” – care este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă – și „profesie” – respectiv specialitatea (calificarea) obținută prin studii.
x x x
Pornind de la cele arătate mai sus, se pot identifica câteva criterii obiective pe baza căreia unei publicații (în format print, audio-vizual sau on-line) îi poate fi recunoscut statutul de activitate jurnalistică:
- Criteriul instituțional: Publicația aparține unei persoane juridice sau fizice înregistrată în Registrul comerțului, fiind o activitate lucrativă, generatoare de venituri, pentru care se plătesc taxe și impozite;
- Criteriul profesional și ocupațional: Cei ce realizează (semnează) materiale publicistice din respectiva publicație au studii superioare, și-au dobândit cunoștințele necesare și deprinderile specifice profesiei de jurnalist; sunt angajați ai entității care editează publicația și sunt remunerați pentru activitatea lor;
- Criteriul valoric: Publicația este independentă, servind exclusiv interesul public. Nu este constituită pentru a promova interesele unui partid, instituții, organizații ori persoane;
- Criteriul temporal: Publicația are caracter permanent, o apariție regulată a materialelor sau edițiilor.
Ion TIȚA-CĂLIN / UZPR
Ziarul „Cuget Liber” Constanța