La 1 aprilie, în poiana Varnița de lângă satul Fântâna Albă, localitate de frontieră din regiunea Cernăuți, Ucraina, au fost două prilejuri de tristețe. Anume aici la 1 aprilie 1941 mii de bucovineni, marea majoritate de naționalitate română, au vrut să treacă granița dintre Uniunea Sovietică și România, dar noile autorități nu le-au permis. La graniță ostașii roșii au deschis fără milă focul asupra coloanei pașnice, ucigând mii de oameni.
Din păcate, din cauza situației de urgență apărute azi în întreaga lume, care n-a ocolit nici regiunea noastră, în legătură cu coronavirusul COVID-19, urmașii victimelor acelui masacru n-au putut să se roage la locul tragediei, să împartă pomeni, să stea de vorbă. La îndemnul protoiereului mitrofor Ioan Gorda, protopop de Hliboca, ei au făcut acest lucru fiecare la casele lor și suntem convinși că s-au rugat cu toată sinceritatea. În aceeași zi, la ora 12, la bisericile din raionul Hliboca și Storojineț, raioane învecinate cu România, s-au tras clopotele timp de un sfert de ceas. Preoții s-au rugat în biserici pentru mântuirea sufletelor celor uciși fără vină. Slujbă mare de pomenire n-a fost, nici zeci de coroane, cuvântări, cântări.
Totuși, la ora 12 aici a oficiat o scurtă slujbă de pomenire părintele Constantin Ciobotar din Bahrinești, sat din vecinătatea locului tragic,venit cu alte câteva persoane de trebuință. Ei s-au rugat pentru cei care au vrut libertate și și-au dorit să trăiască în țara-Mamă.
După cum a subliniat părintele Constantin, acei oameni uciși mișelește, n-au dorit altceva decât să scape de un regim ateu, au dorit să trăiască în țara lor, să-și vorbească limba și să-și respecte obiceiurile.
Au fost puțini oameni, doar opt numărați, fără a încălca regimul stabilit de
autorități în condițiile pandemiei, însă rugăciunile înălțate au fost din tot sufletul. Și „sunt convins că Dumnezeu a auzit rugăciunea noastră”, — a spus parohul bisericii din Băhrinești care a oficiat slujba de pomenire.
Au fost, ce-i drept câteva buchete de flori și coroane. Doritorii de a veni în această zi pentru a cinsti amintirea celor împușcați fără vină au putut s-o facă particular.
În dimineața zilei la monumentul bucovinenilor uciși la 1 aprilie 1941 au depus flori șeful Administrației raionale de stat Hliboca Ivan Veclici și președintele Consiliului raional Petro Panciuc. Mai apoi, dacă am ajuns aici, am depus flori din partea Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, același lucru l-a făcut și reprezentantul Uniunii Interregionale „Comunitatea Românilor din Ucraina”.
Nicolae Șapcă, directorul ziarului „Monitorul bucovinean”, regiunea Cernăuți
Foto de autor
Fântâna Albă. 1 aprilie 2020
E primăvara tristă îndoit,
La Varnița, lângă Fântâna Albă,
Pădurea, care parcă s-a topit,
În ramuri poartă o funebră salbă.
Ea aștepta să vină, ca-n trecut,
Români din cele patru părți a lumii,
Să calce pe-osemintele din lut,
Cu-aceasta parcă bucurând străbunii.
Ei așteptau să vadă din Eden
Soboare preoțești în rugăciune,
Țărani și domni ai crugului monden
Să vină la Cristos cu plecăciune…
Dar n-au venit… S-o fi-ntâmplat ceva?
Sau plouă iar cu gloanțe pe icoană?
Sau poate-i drumul rău pe undeva?
Ori domină-o mai strașnică Coroană?!
O fi mai strașnică decât atunci,
În zi de Paști, în patruzeci și unu,
Când în coloana cu femei și prunci
Satanele trăgeau în plin cu tunu‘ ?
…Iar clopotele bat în infinit,
Din zare-n zare, trist, dar pietos…
Azi la Fântâna Albă a venit
Un preot… să se roage lui Cristos…
Nicolae Șapcă