◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

O dimineață întârziată

În această dimineaţă întârziată, iarba din grădină mi-a şoptit că ai murit. Şi n-am crezut-o. Am zis că-i mincinoasă. Iar ca pedeapsă, am vrut s-o rup. Însă, când să-i smulg rădăcina, de sub stratul de pământ i-am auzit ţipătul mut. Of, cum mai semăna urletul ei cu al meu. Ca şi cum cineva ne-a exilat în aceeaşi Siberie interioară. Unde firul de iarbă, de atâta plâns, s-a uscat. Iar eu, copilul fără copilărie, încă mai aştept să te trezeşti din moarte şi să-ţi scoţi glonţul din piept, ca un ostaş ce-i obligat să intre-n bătălie. Ori să-mi spui că buletinele de ştiri m-au minţit şi s-au umplut de păcate, iar tu te afli la o lansare de carte şi-ai să vii obosit şi târziu.

Dar să nu stau la poartă, să intru-n ogradă şi să te-aştept, chiar dacă ea, casa, e mută şi zăvorul e tras. Anul acesta, cireşul a pătruns pe-o fereastră spartă-n birou şi e gata să înflorească, dacă-l mai las.

Iar când te vei întoarce, vom da în judecată toate agenţiile de presă care au difuzat ştirea tristă despre un poet a cărui moarte nu există.

Până atunci însă, am să mă prefac că-mi este bine şi-n această primăvară întârziată, când mi-e tot mai dor de tine…

Un dor fără vindecare, ce nu va trece niciodată.

Doina Dabija

Un comentariu pentru “O dimineață întârziată

  1. Orologiul vieții

    Când bate bont și ultimul semnal,
    Din orologiul vieții tale efemere,
    Te uiți în jur naiv cu ochi de cal,
    Ultima ta dorință ce inima îți cere.

    Numai atât ? viața și clipa-s suprapuse?,
    Sunt două noțiuni legate prea supuse,
    Constanta vieții este mereu o schimbare,
    Oglinda ți-a tot spus, dar n-ai dat ascultare.

    Trăiește-ți clipa, e unică precum iubire-adevărată,
    Dacă acea iubirea-i alimentată de valorile loialității,
    Ai câștigat la loteria vieții averea cea nemăsurată.
    Vei trăi-n grădina Eden mireasma florilor sincerității.

    Se spune des că, dacă iubire nu este, nimic numai este.
    O axiomă de neocolit, chiar de-ar muri și ea la asfințit?
    Bucură-te că ea a fost, chiar dacă n-a mai revenit.
    Sunt clipele oneste, irepetabile-în a vieților poveste.

    Constantin Gumann UZPR 2023

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *