Înainte de pandemie, industriile creative – în formă extinsă „industriile culturale şi creative” – din Uniunea Europeană au avut cea mai mare dinamică de creştere în rândul sectoarelor economice ale Uniunii, ajungând să genereze, prin companiile active în acest domeniu (11% din totalul companiilor din UE), o valoare adăugată de peste 600 miliarde de euro şi locuri de muncă pentru 12 milioane de persoane. Industriile culturale şi creative reprezentau şi un sector cheie pentru competitivitatea Uniunii Europene, menţinându-şi o cotă de 40% din totalul acestui sector la nivel global.
Acum, UNESCO avertizează că zece milioane de locuri de muncă în industriile creative din întreaga lume au fost pierdute în 2020, iar digitalizarea tot mai mare a producției culturale înseamnă că artiștilor le este mai greu ca niciodată să își câștige existența, se arată într-un raport al instituției.
Covid a dus la „o criză fără precedent în sectorul cultural. Peste tot în lume, muzeele, cinematografele, teatrele și sălile de concert și-au închis porțile… Ceea ce era deja o situație precară pentru mulți artiști a devenit nesustenabil, amenințând diversitatea creativă”, susține Audrey Azoulay, directorul general al UNESCO, organismul cultural al ONU, într-o prefață la raportul intitulat Reshaping Policies for Creativity.
Sectorul cultural și creativ este adesea trecut cu vederea de investițiile publice și private. Cheltuielile guvernamentale pentru industriile creative au scăzut și în anii premergători pandemiei, dar Covid a dus la un colaps al veniturilor și al ocupării forței de muncă. Valoarea adăugată brută globală a industriilor creative a scăzut cu 750 de miliarde de dolari în 2020.
Raportul cere guvernelor să alinieze protecția muncii artiștilor și profesioniștilor culturali cu forța de muncă generală și sugerează instituirea unui salariu minim pentru lucrătorii culturali, o pensie mai bună și plăți de boală pentru liber profesioniști. „Chiar și în țările cu sisteme de securitate socială concepute pentru independenți sau lucrători independenți, care constituie o mare parte a forței de muncă din economia creativă, o proporție semnificativă dintre acești lucrători sunt adesea neeligibili”, arată documentul.
De asemenea, de când a început pandemia, „digitalizarea a devenit mai centrală în crearea, producția, distribuția și accesul la expresiile culturale. Drept urmare, multinaționalele online și-au consolidat poziția, iar inegalitățile în ceea ce privește accesul la internet au devenit mai semnificative. Pentru majoritatea artiștilor, mediul digital nu a oferit venituri suficiente pentru a susține o carieră profesională”, detaliază documentul.
Era nevoie de acțiuni pentru a aborda „decalajul de valoare de streaming” – diferența dintre valoarea pe care platformele de streaming o extrag din conținut și veniturile generate de cei care creează și investesc în creație. „A apărut un paradox de bază, prin care consumul global al oamenilor și dependența de conținut cultural a crescut, dar, în același timp, celor care produc arte și cultură le este din ce în ce mai dificil să muncească. Trebuie să regândim modul în care construim un mediu de lucru durabil și incluziv pentru profesioniștii culturali, care joacă un rol vital pentru societatea din întreaga lume”, atrage atenția Ernesto Ottone, directorul general adjunct pentru cultură al UNESCO.