◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.07.2024

Sorin Trocan: „Deși fac presă online de peste un deceniu, am constatat că mirajul presei tipărite nu a dispărut”

IOAN VASIU: Ne cunoaștem de mulți ani și știu că ești un cunoscut și apreciat jurnalist din vestul României. Când și unde ai debutat ca jurnalist?

SORIN TROCAN: Am debutat în presă pe când eram student în anul III al Facultății de Electrotehnică din Timișoara, la Energetică. În toamna aceasta se împlinesc 40 de ani de când am călcat pentru prima dată în redacția revistei „Forum studențesc”, un adevărat etalon al presei studențești și nu numai. La vremea respectivă, „Forum studențesc” era cotată pe primul loc printre revistele studențești din România. A fost o adevărată școală de presă, pentru că noi, în redacție, făceam tot ce ține de redactarea și apariția revistei, inclusiv partea de tipografie și, cel mai important pentru acele vremuri, obținerea așa-numitei vize. La „Forum” am ajuns redactor șef adjunct și împreună cu redactorul șef, Gabriel Baiulescu, student la Medicină, ne-am ocupat cu obținerea celor trei vize (o expresie mai blândă pentru a acoperi cenzura în acele timpuri), una din partea editorului, Consiliul Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Centrul Universitar Timișoara, una din partea Comitetului PCR pe Centrul Universitar și una din partea Județenei PCR, fără de care nicio publicație nu putea vedea lumina tiparului. Au fost clipe interesante, care merită, poate, o abordare separată. „Forum studențesc” a fost o adevărată școală de presă pentru toți cei care am avut șansa de  face parte, de-a lungul anilor, din echipa sa redacțională. La sfârșitul anului trecut, au fost organizate la Timișoara, sub îngrijirea lui Gheorghe Crișan, fost redactor șef al revistei în vremea studenției, o serie de manifestări pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la apariția „Forumului studențesc” și 55 de ani de presă studențească la Timișoara. A fost un moment emoționant, care a reunit mulți foști redactori ai revistei, dintre care nu puțini și-au construit de-a lungul anilor o solidă reputație de jurnaliști pornind din presa studențească.

I.V.: Unde ai activat în decursul anilor?

S.T.: Trebuie să precizez că atunci când am debutat în presa studențească, condițiile din România erau mult diferite de cele de acum. Ca tineri jurnaliști studenți, am avut deschise paginile presei de partid din epocă. Am colaborat la „Drapelul roșu”, „Scânteia tineretului”, dar și la presa studențească centrală. Am fost chiar șef de subredacție pentru un timp al revistei „Viața studențească”. După terminarea facultății, am fost repartizat la Anina, unde m-am întâlnit cu regretatul Radu Ciobotea, fost și el redactor șef „Forum studențesc”. Radu era redactor la ziarul județean „Flamura” și mi-a publicat câteva știri din Anina. După Revoluție, în anul 1991, alături de alți foști „forumiști”, soția mea, Liliana Trocan (Brad), Adrian Ioanăș (între timp, din păcate, a plecat dintre noi) și Daniel Ognean am înființat un săptămânal, „Știrea”, la Arad, unde m-am stabilit. A fost o experiență interesantă, care a marcat un nou debut, în presa liberă. În paralel am mai scos „Știrea Expres” și „Publi Știrea Expres”, unde și-au făcut ucenicia câțiva jurnaliști cunoscuți în Arad. Din anul 1992, același Radu Ciobotea m-a convins să mă alătur echipei „Evenimentului zilei”, mai întâi ca și colaborator apoi, din 1993, ca redactor. Am scris la „Evenimentul zilei” până în anul 2007. Am publicat în „Expres Magazin”, editat de Trustul Expres. Am colaborat și cu alte publicații din Arad. Tot prin anii 1992-1993, am ajuns să colaborez cu Radio Timișoara, ca și corespondent de Arad. Pe când echipa lui Radu Ciobotea a condus TVT `89 din Timișoara, am colaborat pentru un timp și cu această televiziune. De-a lungul anilor am fost corespondent pentru județul Arad al TVR Timișoara, ProTV, Mediafax, „Gardianul”, am scos câteva publicații pasagere, care din păcate, din lipsă de suport financiar, nu au rezistat. De mai bine de zece ani, în urma participării la un curs de marketing online organizat de Google la Timișoara, am pășit în domeniul presei online, înființând site-ul Arad24.net. În urma accesării unei finanțări StartUp Plus, am înființat site-ul regional stiripebune.news. Este o scurtă trecere în revistă a celor mai importante publicații cu care am colaborat de-a lungul acestor patru decenii, lista lor fiind cu mult mai lungă.

I.V.: Care sunt cei  mai importanți jurnaliști de la care ai „furat” unele din tainele profesiei de jurnalist?

S.T.: Am avut ocazia, în acești 40 de ani, să cunosc și colaborez cu mulți mari jurnaliști. De la primii pași în presa studențească, am avut de învățat de la colegii mai vechi de redacție sau foști forumiști, unii dintre ei devenind ziariști respectați de-a lungul anilor. Mă refer la Radu Ciobotea, Harald Zimmerman (din păcate, ei ne-au părăsit prea curând și nedrept), Lia Lucia Epure, cu care și acum colaborăm la „Ziua de Vest”. Apoi, foști redactori de la „Drapelul roșu”, ziarul județean de partid, care au fost alături de noi și ne-au ajutat să publicăm în presa mare, și îi amintesc pe Idico Achimescu, Dumitru Oprișor sau Vartiade Ștefan. Să nu îl uit pe Gheorghe Crișan, fost redactor șef „Forum studențesc”, care, din postura de corespondent al „Scânteii tineretului”, a rămas aproape de jurnaliștii studenți timișoreni. La Cercul de presă de la Casa de Cultură a Studenților au fost Constantin Mărăscu, Dana Dinu Gheorghiu sau Viorel Marineasa. La „Viața studențească” am colaborat cu Ioan Buduca, Dan Pavel într-o perioadă, iar apoi, după Revoluție, am fost în redacții conduse de Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, alături de nume importante în presa de azi.

I.V.: Ai regretat cândva că nu ai ales o altă meserie?

S.T.: După ce am prins „microbul” presei, țelul meu a fost să ajung ziarist de meserie. Înainte de 1989, condițiile erau altele, nu intru acum în amănunte. Apoi, după 1990, când situația a fost alta, am ajuns să renunț destul de repede la inginerie într-o vreme în care țara nu părea să mai aibă nevoie de ingineri și m-am dedicat presei. Deci, nu am niciun regret. Împreună cu soția mea, Liliana Trocan, cu care ne-am cunoscut – unde altundeva decât în redacția „Forum studențesc” – formăm un cuplu de jurnaliști de zeci de ani, ne-am asumat acest statut cu bune și cu rele și ne-am asumat păstrarea independenței, deși aceasta implică unele costuri. Deci, răspuns scurt și concis: nu regret nicio clipă drumul ales în viață.

I.V.: De câți ani ești membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România ? De ce ai ales să aderi la această Uniune?

S.T.: – Este o întrebare bună. Cu ani în urmă, am fost membru în alte două asociații profesionale, A.Z.R. și A.P.S., pentru că am scris și presă sportivă câțiva ani. Apoi, când am fost membru al unor redacții puternice, am considerat că drepturile mele sunt apărate de acestea. Au venit apoi ani de zile în care, efectiv, am fost pe sistem free-lancer, colaborând cu mulți, dar lucrând, practic, pe cont propriu. Am fost îndemnat să devin membru al UZPR de fostul meu coleg de la „Evenimentul zilei”, Teodor Abagiu, sau de regretatul Pamfil Nichițelea, care mi-a fost profesor și îndrumător pentru o disertație la un master de Jurnalism. Dar abia cu 2-3 ani în urmă am simțit că este momentul să ader la această uniune apreciată care, la ora actuală, reunește atâtea valori ale presei românești. Și consider că a fost un pas poate cam mult așteptat, dar perfect justificat. Chiar mi s-a făcut onoarea să primesc o „Diplomă de Excelență” din partea UZPR, alături de alți foști forumiști, cu ocazia manifestărilor dedicate celor 50 de ani de la apariția revistei „Forum studențesc”.

I.V.: În ultimii ani au apărut tot mai multe publicații online. Crezi că ar putea duce acest lucru la dispariția presei tipărite?

S.T.: Lumea noastră este în continuă evoluție. Am început de la vechea mașină de scris din biroul Danei Dinu Gheorghiu de la Casa Studenților, de la tiparul pe plumb și acum am ajuns la presa online. Tot timpul am fost în pas cu aceste transformări. Deși fac presă online de peste un deceniu, am constatat că mirajul presei tipărite nu a dispărut. Este încă nevoie de ziare pe hârtie, chiar dacă multe publicații și-au închis edițiile print.

I.V.: După părerea ta, se mai poate spune acum că presa este a patra putere în stat? 

S.T.: Având în vedere faptul că am o perspectivă trăită, ca să spun așa, de patru decenii asupra presei românești, că am fost parte atât la vremurile presei centralizate, de partid, timp de câțiva ani, dar am simțit mecanismele cenzurii de atunci, dar și la elanul post-decembrist, pentru a culmina cu presa de azi, cred că pot emite o opinie cât de cât avizată. Au fost perioade în care presa din România ultimilor 30-35 de ani a fost o putere temută. Anchete jurnalistice schimbau miniștri, opreau legi nedrepte, iar presa era un adevărat „câine de pază al democrației”. Dar lucrurile s-au schimbat, mai ales de când un fost președinte a inclus mass-media printre provocările la siguranța națională. Apoi, alături de Justiție, a ajuns „câmp tactic”, iar rezultatele le vedem. Politicul a căutat să dețină un control asupra libertății de exprimare și în mare parte a reușit. Prea puțini jurnaliști au reușit să își mențină independența. Și atunci când există atâtea subordonări mai mult sau mai puțin vizibile, dar cu siguranță reale, este hazardat să ai vorbim de o autentică a patra putere în stat. Imaginea presei, a jurnaliștilor, a avut mult de suferit, este suficient să vedem cum sunt aceștia etichetați pe rețelele sociale. Este poate un semnal de alarmă care ar trebui înțeles inclusiv de organismele care îi reprezintă pe oamenii din presă.

I.V.: Ce alte preocupări ai pe lângă cea de jurnalist?

S.T.: Am colaborări pe linie de imagine cu mai multe organisme, persoane implicate în mediul economic sau politic, dar toate acestea au la bază experiența de jurnalist și comunicator pe care au acumulat-o în timp. Alături de soție, Liliana Trocan, și ea jurnalist cu la fel de vechi state de serviciu, ne susținem site-urile și căutăm noi moduri de a ne valorifica experiența. Și, mult mai plăcut, suntem amândoi implicați în activitatea de bunici cu normă întreagă, alături de nepoțelul nostru, Damian Dorian. Și, undeva în subconștient, stau să ia viață câteva proiecte editoriale, prea mult timp amânate și care, poate, odată vor vedea lumina tiparului. 

 

                Interviu de Ioan Vasiu/ UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *