La o activitate culturală, o doamnă distribuia niște cărți.
Una mi-a revenit și mie.
Gabi Dobre, ”Viața ca o luptă”, un titlu glorios.
Jurnalistul ploieștean Gabi Dobre își povestește viața.
Cartea ne introduce ex-abrupto într-o lume a suferinței care uneori este fără scăpare: ”Aveți cancer cu metastaze la plămâni, pelvis și pe osul sacral.”
Sunt cuvintele pe care medicul de la Viena i le-a adresat lui Gabi Dobre.
Gabi știe că timpul fuge iremediabil, mai ales în cazul unei astfel de boli și este nerăbdător să lase o mărturie, așa că dă frâu liber retrospecției și începe să scrie, să își prezinte viața, începând cu anul 1995, când a avut loc debutul lui jurnalistic.
Cartea este de un realism desăvârșit, totul este relatat cu exactitate matematică și cu o sinceritate aproape religioasă.
Cum se manifestă Gabi din momentul în care a aflat că suferă de această boală?
Boala nu îl înspăimântă, în prim-plan rămâne cariera sa, de jurnalist.
Unor instituții precum Alpha TV, Prahova TV, Antena 1, TVR1, TVRi, Radio Prahova le dedică întreaga sa pregătire profesională, întreaga sa energie și creativitate.
Viața lui devine o alternanță de emisiuni TV și Radio, analize medicale, operații cărora pare a nu le da importanță, continuă să muncească la fel de pasionat ca și înainte, boala este mascată în fața spectatorilor săi.
Gabi Dobre vrea să ne ofere o imagine nu numai a vieții sale, ci și a mediilor în care lucrează și a persoanelor cu care interacționează: oameni politici, de afaceri etc.
Relatează, analizează și se autoanalizează. Își recunoaște dorința de perfecționare, de ascensiune profesională, bucuria succesului, micile eșecuri, orgoliile, unele greșeli, plăcerea de a avea bani, dezvăluie mici trucuri profesionale.
Fapte, convingeri, comportamente sunt prezentate uneori din două perspective, cea a momentului când s-au desfășurat și cea a momentului când a fost scrisă cartea: ”Alergam zilnic la Ploiești, fără a neglija munca în TVR, dar cu prețul oboselii și al sănătății.” (pag. 58); ”Mă credeam unul dintre puternicii zilei, dar nu eram decât o frunză în vântul iscat de o simplă răsuflare a unora și mai puternici.” (pag. 83)
În afară de sinceritatea relatării, dăruirea profesională și lupta jurnalistului cu viața, impresionantă este în carte și atitudinea comunității față de suferința acestuia în momentul în care s-a aflat că are nevoie de ajutor. Oameni de Radio și de Televiziune, artiști, preoți, oameni politici, firme, cunoscuți și necunoscuți i-au trimis încurajări și l-au ajutat cu sume de bani mai mari sau mai mici, dar suficiente pentru a-și permite un tratament la Viena.
Cu toate acestea, destinul a învins și deși cartea are final deschis, pe data de 30 iunie 2005, în lumea cerului s-a mai înălțat încă o ființă aflată la vârsta marilor creatori, 33 de ani.
Ce este, în fond, ”Viața ca o luptă” a lui Gabi Dobre?
O autobiografie, o carte-document, un recviem sau o spovedanie sinceră, completă și emoționantă, în care un Gabi Dobre viu, puternic, în ciuda bolii și încrezător în destinul său ne introduce într-o lume a durerii și a luptei, a unui angrenaj cultural, politic și social cu specificul lui profesional și uman.
Ploieștenii i-au rămas recunoscători, o stradă din oraș, ”Festivalul Castanilor” care a fost înființat după o idee de a lui și un premiu din cadrul acestuia îi poartă numele.
La ”Festivalul Castanilor” din 2016, Clara Mărgineanu i-a dedicat un videopoem.
Elena TRIFAN / UZPR Prahova