Am împrumutat titlul din scrierile academicianului Gheorghe Păun, căci, cel puțin pentru comunitatea „urmuzologilor”, luna martie, cea în care s-a născut Urmuz, deși are și alte semnificații (martie e luna poeziei ori cea de comemorare a trecerii în neființă a lui Brâncuși), rămâne un fel de prag vernal spre un nou an de provocări urmuziene.
În volumul al doilea al trilogiei LA CURTEA LUI URMUZ din 2021, un eseu în două părți purta acest titlu. Pe atunci, vizionar de excepție, omul de știință și de cultură Gheorghe Păun, autorul trilogiei, construia prin vocabule puzzle-ul ce urma să se materializeze, piesă cu piesă, peste doi ani la Curtea de Argeș, în țară și peste hotare, consolidând imaginea grefierului-literat Demetru Dem. Demetrescu – Buzău.
Scriam în decembrie trecut despre faptul că volumul-epilog, ANUL URMUZ 2023, semnat de academicianul Gheorghe Păun, a poposit în portofoliul Editurii Biscara. Autorul, citându-l atunci pe George Pruteanu, ne avertiza că „despre Urmuz, abia de-acum trebuie să stăm de vorbă”…
Iată că promisiunea a fost respectată!
Martie 2024 a adus câteva evenimente de marcă, adăugându-se istoriei recente semnificative pentru cei înrobiți de avangardismul lui Urmuz.
Chiar în primele zile ale lunii, la Congresul Internațional organizat la Iași de Universitatea Apollonia din localitate, sub sloganul „Pregătim viitorul promovând excelența” (Ediția a XXXIV-a), la secțiunea „Identitate românească în context global”, au fost două prezentări dedicate lui Urmuz: „Urmuz și universalitatea limbii române”, susținută de academicianul Gheorghe Păun și expunerea video despre „Suprarealismul în literatura română. Urmuz și Freud” a prof. univ. dr. Giovanni Rotiroti, care predă limba şi literatura română la Universitatea „L’Orientale“ din Napoli, fiind autor al multor cărţi dedicate lui Urmuz. Ideea centrală a dizertației a fost legătura dintre scrierile absurd-suprarealiste ale lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău și modul cum a experimentat acesta, fără să știe, la nivelul creației imaginare, principiile formării viselor, enunțate de Freud.
Tot la Iași, s-a lansat și a treia ediție a monografiei „Urmuz” de Nicolae Balotă (primele două apărute în 1970 și în 1997), tipărită la Editura Cartea Românească Educațional, sub egida Universității Apollonia, cu o prefață semnată de academicianul Gheorghe Păun.
Pe copertă tronează portretul lui Urmuz, văzut de Omy García (Mexic, 2023), iar cuvintele criticului Nicolae Balotă îi fac să vibreze pe cei care, cumva, peste vreme, se simt, în cel mai neașteptat mod, contemporani cu Urmuz. „Aș vrea să dau un nume suferinței care l-a împins pe Urmuz în neființă. Cred că nu e denumire mai potrivită pentru acea scofâlcire a lumii din jurul său, pentru decolorarea ei în ochii săi, pentru marea secetă pe care o simțea în sinea lui, pentru devalorizarea tuturor celor care fuseseră odinioară prețioase inimii sale, decât acel cuvânt prin care medievalii desemnau o ciudată boală a cugetului și a simțirii: acedia.”
Pe 17 martie, ziua nașterii lui Urmuz, anunțam apariția la Editura Biscara a unei noi antologii de proză scurtă, numită CINCI CINICI, inspirată de scrierea urmuziană DUPĂ FURTUNĂ… Micro-antologia urmează firesc precedentei, DESTINE CLANDESTINE, tot de inspirație urmuziană, din 2023 şi consolidează relaţia mea, ca editor, cu scriitorii captivaţi de fascinanta lui personalitate. Printre textele din CINCI CINICI regăsim și unul semnat de Angela Dina-Moțățăianu, care publicase deja în februarie 2024 un al treilea volum de prozopoeme absurde, dedicate lui Urmuz (TRUISME), pe lângă anterioarele, conturate în anul aniversar 2023 (URSUZISME și ARICISME). Ceilalți autori cu aplecare spre proza absurd-suprarealistă, antologați în 2024 sunt: Elena Căpățînă, Ella Poenaru, Sebastian-Alexandru Popa și Irina Tihan. Le mulțumesc pentru că mi-au fost alături!
Pe 28 martie, la Sala Dalles din București, avea să se deruleze un alt grandios eveniment organizat, de data aceasta, de Academia Română: Conferința cu tema „Urmuz – inimitabilul înainte-mergător”, susținută tot de academicianul Gheorghe Păun.
„Urmuz a fost un mare singuratic, un personaj straniu chiar, apărut ca o orhidee neagră într-un lan de grâu (V. Voiculescu), uimind prin originalitatea sa, exercitând o influenţă durabilă, dar aparent deloc căutată. Opera sa de doar câteva zeci de pagini dă încă de lucru exegeţilor, biografia sa are încă enigme. Imitat adesea, aproape niciodată cu succes, cunoaşte o posteritate considerată uluitoare…” a reiterat ilustrul vorbitor.
Pe lângă scopul declarat al evenimentului (acela de a sintetiza ceea ce se știe despre Urmuz până acum și de a atrage noi adepți ai jocului intelectual, construit cu deosebit rafinament de scriitorul născut acum 141 de ani la Curtea de Argeș), academicianul Gheorghe Păun a deschis noi direcții de cercetare pentru urmuzologii viitorului: 1)Care Urmuz? Cu sau fără Cronicari? 2)Mecanismele tehnice, stilistice, prozodice… ale prozelor în general, ale „absurdului” urmuzian în special. 3)Gradul de poeticitate. Urmuz poet?! 4)Relația Ciprian-Urmuz și sugestia cercetării ei prin instrumente de „poetică matematică – statistici, entropie, gramatică narativă etc. 5)Măsura în care biografia urmuziană a migrat în opera sa. 6)Urmuz ca precursor îndepărtat al postmodernismului și al transmodernismului…
Și, sunt convinsă, acesta este doar începutul!
Nu uităm că în 2024 se împlinesc 100 de ani de la Primul Manifest al Suprarealismului semnat de André Breton, Urmuz fiind considerat un precursor de necontestat al acestui curent literar. În acest context, am decis ca tema ediției a IV-a a Concursului POLARIS, organizat de Editura Biscara, să fie VISUL, așteptându-se în perioada aprilie-iulie proze scrise în manieră suprarealistă, dintre care vor fi alese cele mai potrivite pentru o nouă Antologie.
Cărți despre Urmuz sau inspirate de el, lucrări de grafică, piese de teatru, muzică, statui și plăci memoriale… iată cum continuă să vorbească prin alții un spirit fremătător, ce-și caută odihna călătorind prin Univers cu propriul său asteroid.
Sara Mina