În 1928, Compania de hârtie pentru țigări Abadie a început să emită imagini mici de ~ 5 cm x 3 cm pe hârtiile de țigări. Imaginile reprezentau steme, steaguri de țări, regiuni și orașe. Inițial au fost planificate patru serii, dintre care doar două au fost descrise: Seria A. Banere și steaguri: 325 de imagini și Seria B. Steme de țări, regiuni și orașe (400 imagini) toate emise de Abadie, Vienna, Austria. Seriile C și D nu fuseseră încă denumite. Autorul textelor și designerul imaginilor nu sunt cunoscuți. Datele extreme ale emisiunii: 1928-1933. Numărul imaginilor: 3877. Ele au fost reproduse într-un Album de steaguri şi steme ale lumii sub titlul: Flaggen und Wappen der Welt. [1]. Printre aceste reproduceri de steaguri din diferite epoci şi țări europene și de pe alte continente se află cuprins și Drapelul României utilizat în perioada interbelică şi ulterior (până în 1948) [2]. În acest articol nu ne propunem a prezenta o istorie a însemnului vexilar de stat de la crearea lui în contextul Revoluţiei Române de la 1848, ci doar de a arăta cum era înfăţişat Drapelul României, în acest album de vexilologie şi heraldică interbelic vienez.
Descrierea Drapelului României
Însemnul vexilologic din album, reprezentând Drapelul României a fost reprodus color. Cum se poate vedea, el a fost înfăţişat în întregime, atât pânza steagului (flamura) cât şi hampa. Desigur, în album s-a reprodus imaginea realizată de desenator. Flamura era confecţionată, probabil dintr-o ţesătură (pânză, in sau mătase) alcătuită din trei fâşii roşu, galben şi albastru, egale între ele, ţesute şi nu cusute, şi avea format dreptunghiular. În ceea ce priveşte pânza Drapelului României [3] ea avea următoarea înfăţişare: tricolorul (tripartit în pal) cu albastru la hampă, galben la mijloc şi roşu liber, fluturând. Cât priveşte hampa drapelului, aceasta era confecţionată probabil din lemn natur lăcuit sau metal (aluminiu) fără ornamente şi avea vârful în formă de sferă. Reprezentarea acestui simbol naţional al României, în album este corectă şi respectă prevederile constituţionale. În acest sens, Constituţia României adoptată în 1923, la art. 124, stabilea: ,,Culorile drapelului României sunt: Albastru, Galben şi Roşu, aşezate vertical” [4]. 
Drapelul României în acest album este reprodus şi la un alt capitol alături de drapele ale unor diverse ţări. El are acelaşi aspect, dar reprezentat într-o altă poziţie, atât flamura cât şi hampa [5]. Astfel, din acest album rezultă faptul că Drapelul României era la acea dată cunoscut peste hotare şi corect înfăţişat. Mai mult încă, albumul ne arată că însemnul vexilar de stat al României fiind cunoscut, a fost cuprins într-o colecţie de desene color, reunite pe capitole după o anumită temă de vexilologie. Trebuie spus că în perioada interbelică în ţară s-au emis o serie de reglementări în privinţa folosirii şi arborării Drapelului României, măsuri menite a da solemnitatea cuvenită expunerii sale şi la o cristalizare a conceptului ,,Unde, Când şi Cum” să fie arborat acest simbol naţional [6]. Dintre toate simbolurile naţionale, Drapelul României dobândeşte prin semnificaţia sa cea mai înaltă valoare [7]. El a devenit simbolul unităţii, independenţei şi suveranităţii naţionale.
Note bibliografice:
[1] Titlu întreg: Flaggen und wappen der Welt. Heransgegeben von der Abadie Papiergesellschaft A. G. Wien. Zigarettenpapier-Zigarettenhűlsen, Viena, Austria, 1928-1933 (https://www.abebooks.com/Flaggen-Wappen-Welt-Heransgegeben-Abadie Papiergesellschaft/30059374864/bd (accesat 28.01.2024).
[2] Drapelul României este reprodus în albumul vienez citat mai sus: Flaggen und wappen der Weld; (https://www.heraldry-wiki.com/heraldry-wiki-images/7/7e/0052-2a.aba.jpg; capitol 2, poziţia 52 (accesat 01.02.2024).
[3] Despre steagul tricolor românesc, vezi: Adina Berciu-Drăghicescu, G. D. Iscru, Tiberiu Velter, Aurel David, Tricolorul României simbol al unităţii, integrităţii şi suveranităţii naţionale (Coordonator: Dr. Adina Berciu-Drăghicescu), Bucureşti, Ed. Sigma, 1995; Cristache Gheorghe, Maria Dogaru, Simbolurile naţionale, Bucureşti, Ed. Sylvi, 2003; Dan Cernovodeanu, Evoluţia armeriilor Ţărilor Române de la apariţia lor şi până în zilele noastre (sec.XIII-XX), Brăila, Ed. Istros, 2005; Adina Berciu-Drăghicescu, Corneliu M. Andonie, Luminiţa Iordache, Tricolorul în istoria românilor (Cuvânt-înainte Acad. Ioan-Aurel Pop), Bucureşti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2020.
[4] ,,Constituţiunea” promulgată prin Decret regal nr. 1360 din 28 martie 1923, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 282 din 29 martie 1923, Imprimeria Statului, 1923, Titlul VI, art. 124). După înfăptuirea României Mari, drapelul oficial va rămâne în continuare cel tricolor cu fâşiile dispuse vertical şi fără stemă în centru; vezi Anton Velcu, ,,Steagurile României”, în Enciclopedia României, I, 1938, p. 81 şi Drapelul României (https://ro.wikipedia.org/wiki/Drapelul_Romaniei (accesat 04.02. 2024)
[5] Drapelul României este reprodus în albumul citat mai sus, vezi: Flaggen diverse Staaten (https://www.heraldry-wiki.com/wiki/Abadie-Flaggen_diverse_Staaten, Chapter 7, poziţia 280 (accesat 02.02. 2024).
[6] Pentru detalii, vezi: Adina Berciu-Drăghicescu, G. D. Iscru, Tiberiu Velter, Aurel David, op. cit., p. 104; Virgiliu Z. Teodorescu, ,,Tricolorul”, în Hrisovul, Anuarul Facultăţii de Arhivistică, XII (Serie nouă), 2006, pp. 214-215; Augustin Mureşan, ,,Despre Drapelul naţional şi reglementarea arborării sale pe teritoriul municipiului Arad, din 6 februarie 1936”, în Doru Sinaci, Emil Arbonie (coordonatori), în Administraţie românească arădeană Studii şi comunicări din Banat-Crişana, vol. XIII, Arad, Vasile Goldiş University Press, pp. 206-212.
[7] Maria Dogaru, Aspiraţia poporului român spre unitate şi independenţă oglindită în simbol, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1981, p. 11.
Augustin Mureșan