Acțiunea președintelui Tadjikistanului, Emomali Rahmon, de a centraliza controlul include eforturi de a reduce la tăcere oponenții politici, activiștii pentru drepturile omului și vocile independente. În urmă cu mai bine de un deceniu, mediul media din țară era a fost relativ divers și a permis unele critici și dezbateri, atâta timp cât presa locală evita să raporteze despre președinte și familia sa extinsă. Acum, mass-media din Tadjikistan se află în cea mai periculoasă stare de după anii violenți ai războiului civil, au declarat jurnaliştii unui reprezentant al Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor (CPJ), în timpul unei vizite pe care reprezentanții Comitetului au efectuat-o la sfârşitul recent în statul asiatic.
Potrivit cpj.org, șapte jurnaliști au fost condamnați la pedepse lungi de închisoare ca răzbunare pentru munca lor în 2022 și 2023. Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite a criticat „folosirea aparentă a legislației antiterorism pentru a reduce la tăcere vocile critice” și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la rapoartele care susțin că a fost folosită tortura pentru a obține mărturisiri mincinoase de la prizonieri.
Doar doi dintre cei peste o duzină de jurnalişti, susţinători ai libertăţii presei şi experţi cu care s-a întâlnit CPJ, au fost dispuşi să vorbească.
Anul 2022 a avut un efect „devastator” asupra mass-mediei independente din Tadjikistan, a spus un jurnalist, care a punctat instalarea unui climat de frică și a autocenzurii în rândul jurnaliștilor.
În ciuda amintirilor despre un mediu media mai liber în urmă cu doar o generație, puțini dintre jurnaliștii care au vorbit cu CPJ au fost optimiști cu privire la perspectivele jurnalismului din Tadjikistan în viitorul apropiat sau mediu. (redacția UZPR)
Foto: Engin Akyurt/Pixabay