◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro24.02.2024

Diarium Academicum Septentrionis (XXV)

Primăvara 1917. La manifestările organizate de Societatea „Petru Maior” a studenților români din Budapesta este invitată să cânte doinele lui Tiberiu Brediceanu domnișoara Iuliana Mihalyi de Apșa (născută în 1896 la Sighet), fiica academicianului maramureșean dr. Ioan Mihalyi de Apșa. (Informație de la prof. Ioan Ardeleanu-Pruncu).

5 decembrie 1933. În „Astra  Maramureșului” se relatează despre cupletul Pe când era bunica fată în care s-a remarcat prezența „de mare viitor” a fiicei familiei Butuc, Păpușica, din Ocna Șugatag. Este cea care, peste ani, va ajunge celebră, sub numele Marga Barbu, după căsătoria cu scriitorul Eugen Barbu, care a adulat-o pentru rolurile ei în filmografie. Tatăl, inginerul Petru Butuc, a fost director al Salinei Coștiui, apoi al celei de la Ocna Șugatag, iar, mai apoi al Regiei Salinelor de la Cămara-Sighet, unde, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea se afla una dintre cele mai mari mori de sare din Imperiul Austriac. Mama, Olimpia Butuc a condus, la Palatul Cultural ASTRA din Sighet, Cursul de gimnastică ritmică.

11 iunie 1958. La Stația de radioficare locală Sighetul Marmației este difuzată schița dramatică Justiție de I. L. Caragiale. În distribuție: Gheorghe Codrea, Areta Moldovan și Ioan Godja. Regia artistică: Elisabeta David.

23 martie 1889. În urma Raportului întocmit de Titu Maiorescu, Vasile Maniu și Iacob C. Negruzzi din partea Comisiunii juridice, Academia Română  hotărăște  acceptarea donației din 6 ianuarie 1888 a lui Ioan Fătu, fratele medicului și naturalistului Anastasie Fătu și aprobă Regulamentul Fondului, din care trebuia să se cumpere și să se tipărească, pentru școlile rurale, cărți didactice ori să se premieze autorii unor asemenea scrieri și să se remunereze membrii Comisiilor cu analizarea lor. Considerând ca o „sfântă datorie de a îndeplini cât mai bine” prevederile testamentului, Academia Română trimitea în fiecare an pachete cu cărți ștampilate cu legenda „Academia Română – carte dată fără plată din Fondul «Ioan Fătu»”, învățătorii fiind obligați să returneze adeverințe de primirea și distribuirea lor” (Vezi Doina N. Rusu, Patrimoniul Academiei Române, Donatori și donați. 1860-1948, Editura Academiei Române, București, 2008, p. 197-201). Astfel de donații sunt consemnate și în Maramureș, în mai multe rânduri.
11 iulie 1930. Prin Hotărârea  nr. 113 a Consiliului de Miniștri, semnată de Iuliu Maniu, orașul Baia Mare a fost declarat stațiune climaterică, acordându-i-se și avantaje dar și obligații legate de această nouă calitate. S-a întocmit și tipărit un Regulament al stațiunii și s-au luat măsuri de popularizare a frumuseților orașului și împrejurimilor, inclusiv a locurilor de agrement.

29 mai 1930. În „Gazeta Maramureșeană”, 11, nr. 22, p. 4, Gheorghe Dăncuș semnează articolul „Itinerarul lui Iorga în Maramureș”.

9 noiembrie 2022. În parcela Academiei Române din incinta Cimitirului „Șerban Vodă-Bellu” din București a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru membrii și donatorii Academiei Române care își dorm somnul de veci în cel mai mare cimitir din Capitală. Rugăciunile părinților de la Patriarhie ce au săvârșit slujba s-au îndreptat și spre cei care, din binecuvântate pricini, odihnesc în alte locuri de înveșnicire, cum este și cazul marelui donator al Academiei Române, Petre Lucaciu, înmormântat la 6 noiembrie 1926 la Biserica greco-catolică „Sfântul Vasile” din București. Din partea Academiei Române, Petre Lucaciu a fost evocat de acad. Ioan Bianu.

6 noiembrie 1926. Cel care, prin Testament, și-a pus averea la dispoziția Academiei Române, ing. Petre Lucaciu, fratele mai mic al lui Vasile Lucaciu, și care a încetat din viață la 3 noiembrie a.c. la București, a avut o grandioasă ceremonie de înmormântare la Biserica greco-catolică „Sfântul Vasile” din București, care s-a dovedit neîncăpătoare și cu această ocazie. Au vorbit reprezentanți ai instituțiilor pe care le-a servit în chipul cel mai devotat cu putință: Societatea „Creditul Minier”, Salina Slănic-Prahova, Asociația Generală a Inginerilor din România, Asociația Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră din România. Din partea Academiei Române, căreia i-a lăsat prin Testament averea sa, ing. Petre Lucaciu a fost evocat de acad. Ioan Bianu.

13 noiembrie 2017. Pe blogul armonii culturale.ro (aparținând Revistei „Armonii Culturale”: fondată în 2011 la Adjud ca Revistă universală de creație și atitudine culturală) prof. dr. Constantin Dobrescu realizează un frumos medalion „Inginer Petre Lucaciu”, despre fratele mai mic al lui Vasile Lucaciu, născut la 15 ianuarie 1866 în Baia Mare și trecut în veșnicie la București la 3 noiembrie 1926. O scurtă, cuprinzătoare și elocventă biografie pentru cel care, prin gestul său de cea mai elevată atitudine, a lăsat Academiei Române, prin Testament, averea sa, fiind onorat cu un frumos panegiric în 6 noiembrie 1926, la Biserica Greco-Catolică „Sf. Vasile” din București, de către marele om de cultură și academician Ioan Bianu. Prof. dr. Constantin Dobrescu dedică aceste rânduri despre ing. Petre Lucaciu preotului stavrofor Radu Botiș din Ulmenii Maramureșului „distins om de cultură și patriot de excepție, precum și fiicei sale Andreia, care prezintă cu talent și har Balada lui Vasile Lucaciu”.

4 noiembrie 2022. În publicația electronică a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare (e-Bibliotheca Septentrionalis) se menționează de către Andreia Botiș și Radu Botiș, apariția nr. 12-13, An IV al revistei de cultură, tradiție și atitudine civică „Mărturii maramureșene” (172 de pagini), sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și asociației „Ars Vivat”. Din cuprins, decelăm semnături prestigioase: prof. dr. Ioan Bolovan (Participarea românilor din Copalnic Mănăștur la Primul Război Mondial), Gh. Pârja, Pamfil Bilțiu, Radu Botiș, col. Gavril Babiciu, Zenovia Zamfir, Adrian Botez, Gelu Dragoș, Aurel Ghilezan ș.a.

Octombrie 1927. Academia Română a dat 46.000 de lei din fondul „Ioan Fătu” pentru ca în Maramureș să se procure cărți didactice copiilor săraci.

4 iunie 1928. Are loc la Baia Mare Adunarea Generală a Reuniunii femeilor române. A fost invitat să conferențieze profesorul G. Bogdan Duică, rectorul Universității din Cluj, care a vorbit despre „Doinele și lăcrămioarele” lui Vasile Alecsandri. Acțiunea s-a desfășurat la Teatrul „Ștefan Vodă”. La final a avut loc o paradă a Carelor alegorice „Deșteaptă-te române”, „Horia, Cloșca și Crișan” și „Pintea Viteazul”.

dr. Teodor Ardelean

Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”, Baia Mare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *