Prima întâlnire cu doamna avocat prof. univ. dr. Verginia Vedinaș am avut-
o chiar la unul dintre spectacolele mele, ”Iubește-mă…America!”, jucat la Teatrul Arte dell Anima din București. A fost o întâlnire emoționantă cu multă căldură sufletească și admirație reciprocă. Cea de-a doua întâlnire a noastră, după mai bine de trei ani, a avut o menire clară, pentru că, aflând atâtea lucruri impresionante despre această doamnă, m-am gândit să le împărtășesc cu dumneavoastră, iubiți cititori, aducând astfel în prim plan, ca un semn de aleasă prețuire, viața unui Om demn și valoros. Verginia Vedinaș are o carieră profesională strălucitoare ce cuprinde importante funcții de răspundere printre care amintim: Consilier de Conturi, şeful Departamentului Juridic din cadrul Curţii de Conturi, Secretar de Stat, Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Senator în circumscripţia Electorală Bihor, în prezent profesând la Facultatea de Drept a Universității București. Totodată este membru al Academiei Oamenilor de Știință și printre numeroasele premii și distincții prestigioase a primit Ordinul Național ”De Merit ” în Grad de Cavaler, acordat de Președintele României.
Doamnă prof. univ. dr. Verginia Vedinaș, există un vis frumos al copilăriei care vă urmărește și acum?
Da, visul că zbor. El a dat aripi copilăriei și adolescenței mele. Sentimentul zborului, i-am spus apoi. Al plutirii, dar nu la întâmplare, ci către o destinație. Cum este, de altfel, și viața noastră. Plutim între necunoscute, către necunoscute dar, din fericire, cei mai mulți dintre noi ajungem la destinație. Nu ne rătăcim. În Popor se spune că acela care visează că zboară, va ajunge departe. Nu știu dacă unde mă aflu eu se cheamă departe. Probabil că da. Dar drumul meu nu s-a sfârșit. Îmi doresc să mai fac încă atâtea lucruri, încât uneori mi-e frică de faptul că nu o să reușesc.
De ce această carieră în avocatură?
Pentru că avocatul este un soi de stindard al dreptății. Și este prea multă nedreptate în lume, iar eu sunt un justițiar. Dreptatea, este primul pilon al existenței mele. Cel de-al doilea pilon este dragostea de oameni. Eu cred că Omul (vedeți că și pe el îl scriu cu literă mare) a venit în lume pentru iubire. Să dăruiească iubire în toate formele ei de exprimare. Și, în sfârșit, ultimul în enumerare, nu ca și semnificație, este dragostea de țară. Ați putea spune ce are una cu alta? Și eu o să vă răspund că multe lucruri le leagă. Un avocat adevărat este un artist al oratoriei. Și cu oratoria, Doamne, câte poți să faci! Cuvântul, bine ales și măiastru spus, poate înmuia și cele mai încrâncenate inimi.
Aveți două doctorate. Există o simbioză între filozofie și drept? Care este cel mai important lucru de întrepătrundere a acestora?
Neîndoielnic că există. Filozofia a fost una din pasiunile mele. Alături de literatură. Dreptul a venit ceva mai târziu, pentru că în clasele primare, gimnaziale, până la liceu, nu prea îl cunoșteam. Îl trăiam doar. Pentru mine, dreptul este chiar arta binelui și a dreptății ”Jus est ars boni et aequi”, cum spuneau romanii. În știința și conștiința mea, una fără alta nu pot exista. De aceea, după mine, misiunea puterii judecătorești nu este doar aceea de a aplica dreptul, ci și de a face dreptate.
Ce înseamnă vocația de pedagog academic?
”Pedagog academic”, iată o sintagmă interesantă, pe care n-am mai întâlnit-o, dar care este provocatoare. Eu cred că am avut pedagogia în sânge, nu o conștientizam, dar ea exista. De ce credeți dumneavoastră că am ales să dau concurs la Liceul Pedagogic din Craiova, devenit azi ”Colegiul Național Ștefan Velovan”, dacă nu aveam în mine ”pitită” această pasiune care mi-a înnobilat viața? Sunt mulți cei care predau, în diferite ipostaze și la diferite niveluri, dar puțini sunt dascăli adevărați. Pedagogi autentici, prin venele cărora trebuie să curgă dragostea de învățăceii lor, dragostea de învățătură și, deasupra tuturor, dragostea de țară.
Dacă ați avea un alt început, spre ce profesie v-ați îndrepta?
Nu știu. Tot spre oameni. Spre profesiile acestea prin care te pui în slujba lor și îi ajuți să înflorească, să răspândească în jurul lor roadele de îndestulare sufletească, dar și materială.
O definiție a Omului.
Omul este forța născătoare de bine și frumos. De armonie și echilibru. Este mai mult ceea ce se simte decât se vede. Eu cred că dacă te-ai născut cu adevărat Om, dacă ai în zestrea ta genetică elementele unei ființe umane autentice, ceea ce-ți rămâne de făcut este să crești, să te înalți, metaforic vorbind. Tatăl meu, plecat la sfinți de două decenii, îmi spunea ”tăticule, să nu uiți, a fi Domn, e o-ntâmplare, a fi Om, e lucru mare”.
Ce reprezintă femeia în acest context actual?
Sper să nu vă șochez prea tare, dar nu sunt o feministă înrăită. Cred că și bărbatul și femeia, au rostul lor de la Dumnezeu. Victoria autentică a sexelor este, după mine, atunci când fiecare reușește să-și asume, responsabil, rolul care îi revine în viața unei familii ori a unei colectivități, mai mari sau mai mici.
O lecție scurtă de civism.
Eu sunt fericită când pot să ajut pe cineva. Mă luminează un zâmbet venit de la o persoană pe care, poate, n-o s-o mai văd niciodată. Iubesc un copil pe care-l văd prima și, de regulă, ultima dată. Sufletul meu se umple de tristețe și duioșie când la magazin văd un vârstnic care cumpără 3 crenvurști sau 2 pere. Aș vrea să alin cât mai multe suferințe , dar nu ne putem asuma, individual, toate nevoile celorlalți. Statul trebuie s-o facă, prin autoritățile lui, alese sau numite.
Cuvântul cheie al vieții dumneavoastră?
De fapt sunt trei: muncă, iubire, dăruire. V-am spus că viața mea a fost, într-un fel, sub semnul triumviratului sau trihotomiei, cum se spune în drept. Am scris în mai multe rânduri și am transformat în motto la ultima mea carte, ”Codul administrativ adnotat”, ed. a III-a, 2021, cuvintele ”munca este religia mea”. Sper să nu fie considerată o impietate, eu știu că Dumnezeu mă înțelege și nu mă condamnă, pentru că el știe că munca mea este întru slujirea Omului, a Binelui, a Dreptății și a Țării mele.
Un mesaj pentru cititorii UZPR.
Să credem în noi și în ceilalți, iar credința și speranța, să nu ne moară niciodată! Să credem în valorile acestui popor, care ne-au dat identitate și ne-au ajutat să înfruntăm toate provocările istoriei! Să avem îngăduință, dar nu naivitate! Să fim și să rămânem demni! Pentru că, așa cum spunea Mahatma Gandhi, nimeni nu ne poate lua demnitatea, dacă noi nu i-o dăm. Mahatma înseamnă în sanscrită ”marele suflet”. Mesajul meu pentru cititorii dumneavoastră este că le doresc să fie și să rămână SUFLETE MARI!