◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Rășinari – o gură de rai unde s-au născut genii

Trecând prin Rășinari, am avut sentimentul că timpul s-a oprit în loc și am fost fascinată de sinergia ulițelor ce dau în strada principală a așezării, ca nervurile unei frunze pline de sevă și vitalitate, de alinierea ferestrelor de pod, un fel de ochi ciclopici de clădire, dar mai ales de pitorescul neatins de modernitate al curților pline de verdeață, înconjurate de ziduri clădite cu temeinicie, ca niște metereze  de cetate. 

În tihna acestei așezări pastorale (cine nu a auzit de Jina Sibiului?!?), contrastând puternic cu banalul și plictisitorul narativ cotidian, găsești reveria reîntoarcerii în timp, având de rezolvat o dilemă: ce să vizitezi mai întâi și mai întâi? Muzeul etnografic Rășinari, Casa memorială Emil Cioran, Casa natală a Poetului Octavian Goga, Mausoleul Andrei Șaguna, Cetatea medievală sau Biserica fortificată Sf. Mihail?

Dacă mi-ar fi prisosit timpul, aș fi dat o fugă și în împrejurimi, la Păltiniș, să redescopăr locul de naștere al Școlii de la Păltiniș (Vila 23, unde a locuit C. Noica, începând cu anul 1975) sau la Orlat, să privesc vestigiile unei cetăți datând din neolitic, ori să mă plimb prin Dumbrava Sibiului, aflată la câțiva kilometri de această așezare.

Înainte de toate, mi-am adus însă aminte că aici, la Rășinari, a poposit în tinerețe și Mihai Eminescu, ziaristul, că tot aici își au obârșia  prodigioși jurnaliști născuți pe aceste meleaguri de basm.

Rășinăreni din vechi familii cu rădăcini adânci, numele acestor jurnaliști uitați de vreme mai pot fi regăsite doar în istorii ale presei românești, desigur în poziții minore, probabil eclipsați de faima unor maeștri precum Goga, Noica sau Cioran.

Să amintim câțiva dintre aceștia, a căror îndelungată slujire a presei din Ardeal nu estompează cu nimic faima seniorilor condeiului mai sus evocați. Este de la sine înțeles că și aceștia își găsesc, la rândul lor, locul într-o obiectivă Enciclopedie a culturii române. 

Prezentând pe scurt biografia acestor câțiva fii ai Rășinarilor, luptători prin scris pentru cauza poporului nostru, avem sentimentul că nu vom tulbura ierarhii valorice cunoscute și nici nu vom întemeia altele noi.

Vom începe cu Daniel Barcianu-Popovici (1847-1903), având studii temeinice la Sibiu, Viena, Bonn și Leipzig. Acesta a redactat„Foaia Ilustrată” (1891) și „Foaia pedagogică” (1900), fiind condamnat în procesul intentat de stăpânire jurnaliștilor și activiștilor politici români din Transilvania la o pedeapsă penală de doi ani și jumătate (1894). Este fiul lui Sava Barcianu – Popovici (1814-1879), cărturar eminent, școlit și acesta la Sibiu, Cluj și Viena, membru al Academiei Române, prieten apropiat al lui Avram Iancu și consilierul marelui luminător al Ardealului, Mitropolitul Andrei Șaguna.

Un alt jurnalist născut la Rășinari este Aurel Brote (1842-1897). Acesta își desăvârșește studiile la Sibiu, Viena și Graz, fiind apoi funcționar al Cancelariei Aulice din Viena. Deși a activat ca avocat sau economist, este recunoscut ca un redutabil și talentat jurnalist. A condus  „Tribuna”, ocupându-se mai ales de creșterea ponderii acestei publicații pe piața presei din acel timp, prin sporirea tirajului și răspândirea largă a publicației dincolo și dincoace de munți.

Vom insista asupra acestei publicații, înființată în anul 1884 de Ioan Slavici, având un colectiv redacțional valoros, format din: Ioan Bechnitz, Aurel Brote, Eugen Brote ș.a. „Tribuna” este considerat cel mai important ziar românesc de la sfârșitul sec. al XIX-lea fiind, din 1890, organul de presă al Partidului Național Român. În suplimentul numit „Tribuna Literară” au debutat George Coșbuc și Octavian Goga. Printre colaboratori amintim pe  Simion Florea Marian, Ion Pop -Reteganul, Ilarie Chendi,  G. Bogdan-Duică, Andrei Bârseanu, Zaharia Boiu ș.a.

Eugen Brote (1850-1912), publicist, agronom, memorandist, vicepreședintele Partidului Național Român din Transilvania, fratele lui Aurel Brote, pregătit la universități din Ungaria, Germania, Italia a slujit la rândul lui presa românească din Transilvania. Colaborează cu articole de specialitate la „Economul” din Blaj, „Telegraful Român” şi mai ales la „Foişoara Telegrafului Român”. S-a aflat printre principalii fondatori ai „Tribunii” (1884), „Foii poporului” (1892) şi „Tribunii poporului” (Arad, 1896). Este autorul remarcabilei lucrări „Chestiunea românilor din Transilvania și Ungaria” premiată de Academia Română.

Eugen Goga (1889 -1935), fratele poetului Octavian Goga. Urmează studii la Sibiu, Braşov şi Blaj, apoi de drept la Budapesta şi Zürich. Capătă experienţă publicistică în perioada 1911-1912, ca redactor la „Românul” din Arad. Fiind înrolat în armata austro-ungară, cade prizonier la ruși (în Galiţia). După ce este eliberat, se înrolează voluntar în armata română, fiind grav rănit la Turtucaia. În anul 1919, la Sibiu, Consiliul Dirigent din Transilvania a editat „Renașterea Națională”, organul său de presă, unde Eugen Goga a fost redactor. După război, conduce, la Bucureşti,  ziarul „Ţara noastră”.

Nu putem să nu amintim și numele altor personalități care s-au născut la Rășinari.

Astfel, unul dintre cei mai remarcabili intelectuali din perioada interbelică a fost  prof. univ. Traian Bratu (1875-1940), recunoscut filolog, specialist în studii germanice, fost rector al Universității din Iași și fost președinte al Senatului.

Nu trebuie omis nici generalul Ilarie (Bucur) Mitrea (1842-1904), medic, naturalist, a cărui viață plină de aventuri uimește și astăzi.

Prof. Nicolae Droc-Barcianu (n.1846), văr cu medicul Ilarie Mitrea, face parte din pleiada de ardeleni luminați, asemenea lui Gh. Lazăr, contribuind la propășirea învățământului în ținuturile din vechiul regat. A fost un prolific autor de manuale școlare. A colaborat fructuos cu revistele „Românismul” și „Albina”,  trimițând materiale și la publicația satirtică „Ghimpele”. A mai colaborat la numeroase alte publicații, cum ar fi „Democrația”, „Conservatorul” ș.a.  De asemenea, a înființat ziarele „Gazeta comunei” (1871) și „Călugărenii” (1879).

Prof. Ioan I. Roman (1876-1939), director și fondator al sediului Liceului „Mihai Viteazul” – București, autor de manuale școlare;  Prof. univ. Petru Severin (1907-1970), compozitor, om de cultură.

Lista ar fi mai lungă, dar voi prezenta în continuare impresiile mele privitoare la urmele a doi dintre exponenții de geniu ai Rășinarului: Octavian Goga și Emil Cioran. Iar apoi, la finalul articolului, vă voi împărtăși și un regret.

 

Octavian Goga: „ Voi mi-ați dat vaietele voastre, eu v-am dat inima mea vouă…”

Parcurg câteva sute de metri, nu multe, părăsind strada centrală a localității, arteră care  poartă numele poetului, pășesc pe o uliţă pietruită ce duce, urcând ușor spre deal, spre Uliţa popilor, la numărul 778. Aici, străjuită de brazi, e casa în care s-a născut Octavian Goga. O poartă specifică gospodăriilor ardelenești ascunde universul interior al locuinței. Curtea, probabil, nu mai are nimic din aspectul de odinioară, doar un brad viguros păzind ca un catarg corabia casei. Se spune că locuința păstrează mobilierul vechi al casei părintești, ceva manuscrise ale poetului, în timp ce biblioteca bogată adăpostește reviste de odinioară, îndeosebi colecția „Luceafărului”, caietele de școală ale elevului Octavian Goga, fotografii diverse.

Propun cititorului să privească, asemenea mie, pe Octavia Goga ca poet și nu ca politician. Iar casa părintească a acestuia ar putea vorbi convingător, mai mult decât orice ghid turistic.

Desigur, nici el și nici soția sa, Veturia Goga (Triteanu), „Privighetoarea Ardealului”, cum mai era cunoscută, nu au fost ocoliți de teoria conspirației, căreia i-ar  fi căzut victimă. Un manuscris, intitulat „Testament”, ne edifică oarecum cât de incomod a fost acest personaj: „Îmi pare rău că nu am putut sluji Ţara aşa cum aş fi vrut şi cred că aş fi putut – cu credinţă şi hotărâre. Am trăit în vremea proştilor – a stăpânit mediocritatea sub un rege tranzacţionist în chestiuni de morală, timid şi fără orizont în probleme de Stat. Ce va fi de Ţară în vâltoarea care vine, nu ştiu, dar cred în puterile sufleteşti ale neamului”. 

Adus la București, pentru a i se organiza funeralii naționale, a fost îngropat la Cimitirul Bellu însă, după câteva luni, a fost reînhumat în mausoleul de la Ciucea, considerat de unii un fel de Taj Mahal autohton al iubirii.

Biografia poetului este cu adevărat impresionantă. A urmat școala primară în satul natal, apoi, în 1891, se înscrie la Liceul de stat din Sibiu, unde materiile se predau în limba maghiară.

Debutul său are loc pe vremea cât era elev de liceu, publicând poezia „Atunci și acum”, apărută în „Tribuna”, numărul din 12-24 decembrie 1897, cu pseudonimul „Tavi”. Traseul lui ca om politic, ca demnitar, se cunoaște și nu dorim să comentăm. Dar oricâte controverse ar naște biografia sa, un fapt este cert: ca om de litere, ca jurnalist angajat pe baricadele luptei pentru demnitate națională, dar mai ales ca poet, el va rămâne pentru totdeauna în istoria literaturii române, oricât ar încerca unii să îl scoată din programa școlară. Grija pentru casa unde s-a născut Octavian Goga, la Rășinari, a purtat-o regretata actriță Ilinca Tomoroveanu, nepoata poetului (bunica sa a fost sora poetului), și soțul ei, actorul Traian Stănescu, din păcate ambii trecuți în lumea de dincolo de scenă.  Octavian Goga, la rândul său, a iubit Răşinarii. Încă și acum sunt oameni de pe aceeași stradă unde se află casa familiei Goga, care reproduc spusele părinților lor și care povestesc cum l-au cunoscut pe acesta. Și eu am avut norocul să întâlnesc o consăteancă a acestuia. De la ea am aflat că poetul venea adesea la Rășinari, cunoștea îndeaproape pe vecini, se întâlnea cu oamenii din localitate, indiferent dacă era prim ministru sau scriitor celebru, îi întreba cum o duc, îi ajuta. Nu uitase de unde a plecat și revenea cu plăcere în comuna natală.

 

Emil Cioran: „Copilăria mea a fost paradisul meu”

Nu puteam să vizitez Rășinarii fără să trec și pe la casa unde s-a născut cel mai apreciat stilist al limbii franceze, Emil Cioran (1911-1995), filosof de certă vocație universală, eseist fără egal, al cărui nume este atât de melodios pronunțat în limba lui Voltaire: Emil Sioran!  Casa natală este situată foarte aproape de locuința familiei Goga, dar și de Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, unde preotul Emilian Cioran, tatăl său, a slujit o bună bucată de vreme. Poate de aceea, în întreaga operă a genialului eseist, dialogul cu divinitatea este o obsesivă temă.

Revin la subtitlul de mai sus. Nu doar pentru Cioran  sau Goga Rășinarii au fost un paradis al copilăriei, ci probabuil pentru toți cei ce au avut șansa să se nască acolo. Regretul târziu al despărțirii de vârsta inocenței este admirabil redat de Cioran: „Nu există decât o ratare: aceea de a nu mai fi copil”.  Și mai spune acesta: „ Coasta Boacii este pentru mine o chestie absolut capitală. Restul pare de o mediocritate fără pereche”. Dar Rășinarii nu sunt doar un pitoresc sat de vizitat, legat cu o linie de tramvai de orașul Sibiu (cum nicio altă localitate din țară nu se poate lăuda), ci și un locaș de cultură: aici au loc, în fiecare an, în lunile aprilie-mai Zilele Culturale Octavian Goga şi Colocviile Emil Cioran.

Și acum, vă destăinui regretul: deși am venit special la Rășinari, ușile acestor potențiale muzee memoriale nu mi s-au deschis. Cele trei case amintite mai sus (a lui Octavian Goga, a lui Emil Cioran și a lui Ilarie Mitrea) nu pot fi vizitate, fiindcă sunt deținute de particulari, aceștia nefiind probabil interesați să conlucreze cu Primăria, să deschidă porțile larg, ca oamenii să viziteze aceste indiscutabile puncte de atracție culturală sau turistică, case memoriale ce ar face cinste oricărei localități. În al doilea rând, un destin potrivnic a facut în așa fel încât, deși sunt născuți aici, Goga își doarme însă somnul de veci la Ciucea, Cioran la Paris, iar Ilarie Mitrea la Viena, în schimb doi mitropoliți ai Transilvaniei au lăsat prin testament ca ultimă dorință să fie înmormântați la Rășinari. Este vorba de mitropoliții Andrei Șaguna și Nicolae Colan. Legea compensației, probabil… Voi reveni cu plăcere din nou și sper ca aceste case memoriale să devină ceea ce merită a fi, cu prisosință: puncte muzeistice ale geniilor acestei localități. 

Tanța Tănăsescu / UZPR

Revista UZP, nr. 29/2023

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *