ANCMRR (Asociația Națională a Cadrelor Militare în Retragere și Rezervă) Filiala Timișoara ne-a găzduit cu mare generozitate pentru care mulțumim domnului președinte (col.rez.) Dragoș Valentin Dumitrașcu, a prezenta iubitorilor de istorie și nu numai secvențe memorabile dintr-o altă istorie a poporului român, scrisă cu sânge, iubire și demnitate națională într-un timp în care cotropitorii au încercat să ne supună și să ne reducă la tăcere. Dar, dintotdeauna, nația română a dat eroi, martiri, jertfe și conștiințe pe altarul supraviețuirii ca o națiune de sine stătătoare în corul de popoare al lumii moderne.
Și Avram Iancu, sau cum este numit în legendele și scrierile vremii, dar și actuale, în dicționare și în enciclopedii Crăișorul Munților în memoria colectivă, Craiul Munților Regele Munților, este unul dintre aceștia, este figura emblematică a luptătorului neobosit pentru drepturile românilor ardeleni, despre care ne vorbește domnul col. (rez.) Ștefan Tat, un împătimit de istorie, dar și un patriot autentic. „Avrămuț, cum îl alintau apropiații, s-a născut la vremea cireșelor probabil în perioada lunilor iulie-august în anul 1824 în Vidra de Sus, în prezent localitatea purtându-i numele, din județul Alba, și a murit în noaptea de 9/10 septembrie 1872, în ținutul Zărandului, la Baia de Criș, jud. Hunedoara. Era considerat după unele surse urmașul lui Horea, prin bunicul său Gheorghe Iancu, participant la răscoala din anii 1784-1785, băiatul lui Alisandru Iancu, iobag, devenit jude și gornic (pădurar) domenial administrator fiscal din Vidra de Sus, era băiat vesel și vioi, clocotea viața în el, îndrăgea muzica și cântul din gură, frunză, fluier, violină și flaut, avea temperamentul singular al moților, era gânditor și scurt la vorbă”.
A început învățământul primar la școala din satul natal a continuat pregătirea la gimnaziul maghiar cu predare în limba latină la Zlatna jud. Alba, fiind apreciat ca un elev sârguiuncios a terminat cu calificative maxime – „eminens” la toate materiile. De aici în anul 1841 a fost înscris la clasa superioară a Liceului Piarist din Cluj, cu numele maghiarizat Jank Abraham, la clasa umană și filozofie.
După terminarea liceului cu note foarte bune, în anul 1844, tânărul moț, înalt, subțire dar viguros și chipeș, cu stare materială a părinților care îi permitea, a început cursurile Academiei de Drept din Cluj, ca să devină avocat, pentru a putea lupta în cunoștință de cauză împotriva nedreptăților la care erau supuși conaqționalii săi români și mai ales eliberarea lor.
Ca student era cunoscut că a susținut cu cărți, cu haine și uneori chiar cu bani pe colegii nevoiași, iar în ultimul an cu colegii, printre ei și Alexandru Papiu Ilarian, a organizat o societate academică, sub egida căreia a care a scos „o foiță studențească săptămânală” cu titlul sugestiv „Aurora” sau „Zorile pentru minte și inimă”.
Devine avocat, în 1848, din această perspectivă înțelege mai bine sensul mișcărilor sociale din anii 1848-1849, denumite generic „mișcări revoluționare” în statele europene au avut un pronunțat caracter national-democratic, cu multe revendicări social-politice, cu caracteristici proprii fiecărei țări, determinând în unele imperii sau țări modernizarea conducerii administrative statale și trezând în conștiința popoarelor subjugate dorința lor de libertate de obținere a unor drepturi social-democratice și de unirea lor formând state naționale.
Desigur despre Avram Iancu, „moțul împotriva imperiului”, luptătorul neobosit și patriotul absolut al națiunii române se pot scrie și (re)scrie istorii, se pot ține dezbateri în aer liber și mai ales adunări prin care să readucem în actualitate vocația Crăișorului Munților de credință și iubire față de națiunea română și patrie, față de limba română și libertatea de a fi liber a tuturor persoanelor.
Nedreptățile vieții i-au afectat profund sănătatea, i-au zdruncinat sufletul său nobil. Cu toate îngrijirile acordate omenește de către fruntașii români, nu și-a mai revenit. Se stinge pe 10 septembrie 1872. A fost și va râmâne în panteonul iubirii noastre figura emblematică a demnității poporului român.
Timișorenii cinstesc memoria marelui luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, Avram Iancu, printr-un monument, opera în piatră a sculptorului Dimitrie Pălălău, inaugurat în anul 1992, amplasat la grădinița din fața Școlii Gimnaziale nr.19 ce-i poartă numele, de pe Bulevardul Cetății nr.24, prin denumirea unei piețe, Avram Iancu.
NOTE:
Pop Ioan Aurel, Bolovan Ioan, „Ardealul pământ românesc”- Problema Ardealului văzută de un american Ed. Vatra Românească, Cluj Napoca, 1991.
Dragomir Silviu, „Avram Iancu. O viață de erou” ediție îngrijită cu studiu introductiv și notă asupra ediției de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș, Ed. Școala ardeleană, Cluj Napoca, 2022.
Dudaș Florian, „Avram Iancu în tradiția românilor”, ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. de Vest ,Timișoara, 1998.
Dumitru Buțoi și Ștefan Tat / UZPR Timiș