Un nou atac legislativ la adresa libertății de exprimare: CNA își întinde tentaculele și pe internet

Atacul împotriva libertății umane a pornit simultan pe mai multe fronturi. Unul recent a fost „Ordonanța lui Ciucă”, al cărei articol 12 alin. 2 pct. b a fost retras din ordonanță la presiunea protestelor din Piața Victoriei. Se pregătește însă un altul, care va fi  votat marți 8 februarie în Senat, după ce a trecut de Camera Deputaților cu 243 de voturi pentru, 39 contra și 15 abțineri: proiectul de Lege pentru modificarea și completareaLegii audiovizualului nr. 504/2002, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia (PL-x nr. 430/2021).

Este, de fapt, o nouă formă perversă de încarcerare a libertății de exprimare în mediul online, referindu-se, de data asta, strict la comunicarea audio-vizuală, al cărei control va intra în competențele CNA. În expunerea de motive, proiectul legislativ este prezentat, ipocrit și cinic, ca o formă de protecție socială: „Proiectul introduce reglementări menite a încuraja autoreglementarea în domeniul audiovizual, dând posibilitatea elaborării unor coduri de conduită, impunând totodată și o serie de cerințe menite a asigura eficiența acestora, în special în ce privește protecția minorilor”.

Ca să fie ipocrizia completă, inițiatorul (Guvernul României) „dă vina” pe Uniunea Europeană, în sensul că-și justifică aberațiile acoperindu-se cu directive și reglementări impuse de UE: „În ce privește serviciile media audiovizuale, reglementarea în vigoare, cuprinsă în cadrul Legii audiovizualului, asigură transpunerea prevederilor Directivei 89/552/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale”.

Și mai departe: „Proiectul introduce noi competențe pentru Consiliul Național al Audiovizualului, privind activitatea acestuia de comunicare, informare și raportare către Comisia Europeană, precum și noi atribuții legate de gestiunea domeniului audiovizualului, precum și competențe legate de comunicarea, cooperarea și schimbul de experiențe cu celelalte organisme cu funcții similare din statele membre”.

O data oala acoperită, legea trece la represalii. Iată câteva extrase din noile reglementări ale Legii audiovizualului:

• „Prevederile prezentei legi se aplică şi următoarelor categorii:

1. a) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia României;
2. b) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia unui stat membru al Uniunii Europene;
3. c) furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflaţi sub jurisdicţia unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, dar al cărui conţinut poate fi accesat pe teritoriul României”.

• „Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să informeze Consiliul cu privire la orice schimbare care ar putea afecta stabilirea jurisdicţiei”.
• „Consiliul administrează lista actualizată a furnizorilor de servicii media audiovizuale aflaţi în jurisdicţia României, cuprinzând şi criteriile în baza cărora s-a stabilit jurisdicţia pentru fiecare furnizor, asigurând comunicarea periodică a acesteia, inclusiv a actualizărilor ei, către Comisia Europeană”.
• „În domeniul serviciilor media audiovizuale, Consiliul poate impune, prin decizii de reglementare, furnizorilor de servicii media audiovizuale aflaţi în jurisdicţia României măsuri mai detaliate sau mai stricte de interes public general, cu respectarea dreptului european aplicabil”.
• „Consiliul cooperează loial şi rapid cu autoritatea competentă din statul de jurisdicţie al unui furnizor de servicii media audiovizuale în situaţia în care serviciul furnizat este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul României, pentru a ajunge la o soluţie eficientă şi satisfăcătoare în legătură cu orice problemă identificată”.
• „Consiliul va cere unui furnizor aflat sub jurisdicţia României să se conformeze normelor de interes public general şi va informa periodic, cu privire la acţiunile întreprinse, autoritatea competentă din statul membru care a solicitat, în baza unei cereri motivate, luarea unor măsuri, în ce priveşte furnizorul respectiv, al cărui serviciu media audiovizual este orientat în întregime sau în cea mai mare parte către teritoriul statului care a făcut solicitarea”.
• „Furnizarea unui serviciu de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin orice tip de rețele de comunicații electronice, cu excepția sistemelor digitale terestre, se poate face numai în baza licenţei audiovizuale și a acordurilor de retransmisie încheiate de radiodifuzor cu proprietarii rețelelor de comunicații electronice”.
• „În scopul păstrării evidenţei oficiale a furnizorilor de platformă de partajare a materialelor video aflați sub jurisdicția României, orice persoană fizică sau juridică, care intenţionează să furnizeze astfel de platforme are obligaţia să transmit Consiliului o notificare cu privire la această intenţie, care trebuie să conţină cel puţin datele menţionate la art. 48”.
• „Consiliul stabileşte prin decizie procedura de notificare şi actualizează pe pagina sa de internet formularul-tip al notificării, cuprinzând informaţiile pe care orice persoană care intenţionează să furnizeze platforme de partajare a materialelor video are obligaţia să le comunice pentru a beneficia de autorizaţia de funcționare. Aceste informaţii sunt grupate în următoarele categorii:

1. a) date necesare identificării furnizorului şi comunicării eficiente cu acesta;
2. b) denumirea şi tipul platformei de partajare a materialelor video”, etc., etc.

Și cu asta a luat sfârșit iluzia paradisului online, în care fiecare credea că e liber să spună orice. A fost, de fapt, o ambuscadă în care oamenii au intrat singuri, de bună voie, abandonând formele clasice de comunicare. Ce s-a întâmplat pe Facebook știm, dar acolo e vorba, totuși, de o politică privată. Acum intervine statul însuși, prin CNA, peste rețelele private, impunându-le politica de „naționalizare” a comunicării (după principiul „ești liber să spui ce vrem noi”).

Proiectul acestei legi are „rădăcini” adânci. El reamintește de ultimul articol scris de Eminescu la TIMPUL, pe 28 iunie 1883, înainte de a fi băgat în cămașa de forță. Reamintesc finalul acelui articol: „Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l așteptăm de acum la alte măsuri și mai odioase, pentru că panta este alunecoasă și nu are piedică până-n prăpastie. Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea déjà câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa”…

Ca să nu mai lungim vorba: dacă această lege se va vota, Consiliul Național al Audiovizualului va avea dreptul să intervină și să aplice aceleași restricții și represalii pe care le aplică acum în radio și televiziune. Ca să ne protejeze de noi înșine, evident…

Libertatea de exprimare rămâne astfel doar o literă moartă într-o Constituție pe care n-o mai respectă nimeni.

Miron Manega

https://www.certitudinea.com/arhiva/un-nou-atac-legislativ-la-adresa-libertatii-de-exprimare-cna-isi-intinde-tentaculele-si-pe-internet/