Baruch Spinoza (n. 24.11.1632 – d. 21.02.1677) a fost un renumit filozof raționalist și unul din reprezentanții panteismului în timpurile moderne, de origine evreu.
Raționalismul (de la „rațiune”) este o doctrină filozofică prin care se afirmă că (1) adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forței rațiunii și nu pe baza credinței sau a dogmelor religioase și (2) rațiunea este sursa întregii cunoașteri umane.
Panteismul este o concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie, cu Universul, cu Natura și dizolvat în Natură, Dumnezeu fiind Natura (Deus sive Natura: Dumnezeu sau Natura).
Spinoza explica monismul prin aceea că există o singură substanță care este Dumnezeu, dar un Dumnezeu care este identic cu Natura și dizolvat în Natură.
Albert Einstein (n. 14 martie 1879 – d. 18 aprilie 1955) a uimit comunitatea științifică, filozofică și religioasă prin citatul: „Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin armonia legilor Universului, nu într-unul care se ocupă cu destinele şi cu faptele omenirii.”
În anul 1656, când Spinoza avea 24 de ani, a fost alungat din sinagoga (evreilor) din Amsterdam.
Printre cauzele excluderii definitive a lui Spinoza din comunitatea religioasă a evreilor sunt de menționat: 1) considera că Dumnezeu este identic cu Natura (Deus sive Natura: Dumnezeu sau Natura), cu Universul; 2) respingea „persoana – Dumnezeu” precum cea biblică; 3) a afirmat deschis că el credea că Biblia este o sursă de învățături morale, dar nu de adevăr; 4) nega atât creaționismul cât și libertatea de acțiune a Creatorului; 5) necredința în nemurirea sufletului etc.
Când i s-a citit ordinul de excomunicare, luminile din sinagogă au fost stinse una după alta, simbolizând dispariția vieții spirituale a celui alungat, până când adunarea a rămas pe întuneric, iar credincioșii au simțit pe pielea lor întunericul din sufletul lui Spinoza, într-o lume fără Dumnezeu:
„Să fie blestemat
ziua și noaptea,
când doarme și când este treaz,
când se ridică și când se așează,
când intră și când iese.
Dumnezeu să nu-l ierte niciodată și să nu-l recunoască!
Furia și supărarea Domnului să nu se stingă pentru acesta niciodată de aici încolo, să-l apese cu toate blestemele scrise în cartea Legii;
Fie ca numele lui să fie șters pentru totdeauna din această lume.
Locul lui veșnic să fie în Iad.
Nu trebuie să aveți nicio relație scrisă sau orală cu Spinoza.
Nu i se va face niciun serviciu și că nimeni să nu se apropie de el.
Nimeni să nu locuiască sub acoperișul său și nimeni să nu citească niciuna din scrierile sale.”
După acest episod, Spinoza nu a mai făcut parte din nicio comunitate religioasă.
Așa după cum se știe, și alte mari genii ale omenirii au fost condamnate de exponenții unor religii, pentru gândirea lor considerată greșită (de către aceștia), dar care ulterior s-a dovedit ca fiind corectă, recunoscută chiar și de conducătorii bisericii religiei respective (care i-a condamnat), precum în cazul lui Nicolaus Copernic, Giordano Bruno, Galileo Galilei etc.
Nicolaus Copernic (n. 1473 – d. 1543), de origine polonez, a fost condamnat drept eretic de Biserica Catolică. După 461 de ani preoții polonezi l-au declarat drept erou și a fost reînmormântat, după ce rămășițele sale au stat într-un mormânt nemarcat.
Giordano Bruno (n. 1548 – d. 1600) a fost condamnat și ars pe rug la 17 februarie 1600 de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității universului, idei considerate eretice. Numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. La patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul Papei Ioan Paul al II-lea, şi-a exprimat „profunda durere” pentru eroarea comisă prin condamnarea sa la moarte. Giordano Bruno, înainte de a fi ars pe rug: „Pe mine mă puteţi arde, dar adevărul spuselor mele nu-l puteţi distruge. Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui!”
Galileo Galilei (n. 1564 – d. 1642) a scăpat în extremis de arderea pe rug, însă a fost condamnat, în 1632, la închisoare la domiciliu până la finele vieţii, pentru îndrăzneala de a prezenta realităţile sistemului heliocentric. Galileo a fost reabilitat abia la 31 octombrie 1992, la aproape 350 de ani de la moartea sa, de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Aceste genii au rămas, pentru eternitate, în tezaurul omenirii, tot așa cum pentru eternitate au rămas în iadul obscurantismului și al fanatismelor religioase cei care i-au condamnat, cu o pată neagră rămânând și religiile respective.
Mai multe genii, care au contribuit enorm la progresul omenirii, au fost condamnate nu de Divinitate, ci de niște fanatici religioși, unii criminali, care, din nefericire, aparţineau unor religii.
Atât o religia politică, cât și un stat religios sunt niște structuri monstruoase, până la a fi criminale prin obscurantism și prin fanatisme religioase.
„Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul religiei sau al altor motive la fel de «nobile».” (Mahatma Gandhi).
N. Grigorie Lăcriţa
Foto: Wikipedia
Bibliografie
Karen Armstrong. Istoria lui Dumnezeu, Editura NEMIRA, pg. 361 – 363