Prăznuit la 6 decembrie, sfântul Nicolae (280-345) este unul din cei mai populari și mai iubiți sfinți ai Bisericii noastre.
Sfințenia vieții, curajul mărturisirii credinței, multele și pilduitoarele sale fapte de milostenie, puterea săvârșirii de minuni, evlavia credincioșilor din vremea sa și a celor de după ei față de el, credința sa puternică și dreaptă l-au așezat în sinaxarul și în calendarul Bisericii universale, în inima și în evlavia curată a creștinilor de șaptesprezece secole încoace și așa va rămâne în istoria creștinătății din Răsărit și din Apus.
Născut din părinți creștini credincioși și evlavioși, copilul Nicolae a primit o educație aleasă în familie, a studiat în școlile vremii și a devenit un tânăr model, educat, curat sufletește și un teolog remarcabil, înzestrat cu o bogată zestre culturală și spirituală.
Ales arhiepiscop al Mirei Lichiei (localitate din sudul Turciei de azi), sfântul Nicolae a apărat dreapta credință, a respins învățăturile greșite ale ereticilor, a hrănit pe cei flămânzi, a salvat pe cei aflați în pericol de moarte, a oferit pungi cu bani unui tată care, din pricina sărăciei, intenționa să le arunce pe cele trei fiice ale sale în mocirla desfrânării.
Părinte ocrotitor al copiilor și al tinerilor săraci și bolnavi, persecutați și exploatați, dar și al marinarilor, brutarilor, fetelor nemăritate și al familiei, sfântul Nicolae este cinstit, prețuit, admirat și iubit de toți credincioșii din lumea aceasta.
Chipul său duhovnicesc, împodobit cu aureola sfințeniei, ne îndeamnă și pe noi să renunțăm la egoism, zgârcenie și indiferentism, la invidie și răutate și la implicarea în rezolvarea gravelor probleme ale societății în care trăim.
Necazurile, lipsurile, nedreptățile, imoralitățile, ereziile existente în timpul păstoririi sale se regăsesc, din păcate și în vremea noastră. Și astăzi sunt orfani și văduve, vârstnici singuri și bolnavi, familii destrămate, copii rămași pe drumuri sau internați în așezăminte sociale, copii și tineri care abandonează școala din cauza lipsurilor materiale, tinere obligate să se prostitueze, localități și provincii afectate de calamități naturale și mai nou, de pandemie.
Sfântul Ierarh Nicolae ne cheamă, așadar, la implicare activă în viața cetății noastre, la salvarea copiilor părăsiți, a tinerilor fără adăpost, debusolați și demoralizați, însetați și înfometați, a tinerelor traficate în țară și în afara țării, a vârstnicilor bolnavi și fără aparținători. Asociațiile, fundațiile, ONG-urile creștine și laice, parohiile care desfășoară activități filantropice, în folosul semenilor, au nevoie de ajutorul nostru, de donații în bani, de aparatură, alimente, îmbrăcăminte și de voluntari care să lupte cu neajunsurile și nevoile, să salveze sufletele căzute în sărăcie și lipsuri și să aducă un zâmbet pe chipul celor marginalizați ori uitați, cărora nu le deschide nimeni ușa casei.
În noaptea sfântă a acestei sărbători, când ne pregătim să așezăm daruri în ghetuțele pregătite de copiii noștri, să nu uităm că, în calitate de creștini, avem îndatorirea de a-i ajuta și pe cei săraci, pe cei singuri și bolnavi, pe elevii și studenții care, în condițiile create de pandemie, au nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de tablete, pentru a nu abandona școala, au nevoie, mai ales, de atenția și de dragostea noastră.
Sfântul Nicolae s-a nevoit pe toată perioada păstoririi sale și s-a învrednicit de harul sfințeniei. Din averea moștenită de la părinți și din puțina sa agoniseală a ajutat pe cei sărmani, dobândind „cununa cea neveștejită a măririi” și recunoștința credincioșilor, care-i cântă: „Bucură-te, Nicolae sfinte/ celor lipsiți, îndurat părinte,/ Îndreptător de credință,/ ajutor la neputință: sfinte Nicolae, sfinte Nicolae!”.
Preot dr. Ionel Popescu / UZPR