La un an după Jocurile Olimpice de la Montreal, unde Nadia Comăneci devenise « prima gimnastă perfectă» și eroina Olimpiadei canadiene, antrenorii marei gimnaste, soții Bela și Marta Karolyi, s-au supărat pe primarul oneștean (care făcuse atât de multe pentru gimnastică), s-au mutat la Deva cu gimnaste cu tot și au amenințat că gimnastele aflate în pregătire cu loturile naționale care nu vor veni la Deva vor fi excluse din viața sportivă. Belicoasa hotărâre a soților Karolyi fusese « semnată pe colț» de însuși primul ministru de atunci, Ilie Verdeț. A ataca, deci, hotărârea lui Bela Karolyi însemna un « atac la Verdeț », ceea ce, pe atunci, în plin apogeu al erei ceaușiste, era extrem de periculos. Dar hotărârea începuse deja să facă victime și victimele erau niște fetițe, cele mai talentate din noul val. Printre acestea se aflau și excepționalele gimnaste oneștence antrenate de soții Dobre, de Maria Florescu-Cozma și Mihai Agoston.
Ștefan OLTEANU
Anul 1979 a fost un an tensionat. 14-16 martie 1979: Sala « 23 August » din București a găzduit Concursul de verificare al tinerelor talente. Cristina Grigoraș a dominat autoritar concursul (și a fost felicitată călduros de generalul Marin Dragnea, președintele C.N.E.F.S.), fiind urmată – la individual compus – de oneștencele Maria Ferenț, Mirela Barbălată, Lavinia Agache, Mirela Oancea și de băcăuanca Violeta Gîțu… Toate speranțele noului val, care se se pregăteau atunci în sala de gimnastică de la Onești, leagănul Nadiei! Sâmbătă, 19 mai 1979, la Onești, la campionatul republican al gimnastelor de categoriile a III-a și a IV-a, Cristina Grigoraș cucerește toate locurile I, fiind notată de două ori cu nota 10.00 (!), la sărituri și paralele, cu un total fantastic la individual compus: 39,70 p, un total care-i fusese accesibil Nadiei abia după Campionatele Europene de la Skien! Lavinia Agache obținuse și ea un total de 38,60 p! Se anunța un nou duet de forța cuplului de aur Nadia – Teodora! 21 – 22 iunie: România – R.D.G. 189,70 – 187,15 p, Cristina Grigoraș câștigând 5 locuri I din 5 posibile! Și a venit ziua de 15 septembrie 1979. Deschidere de an școlar dar și moment aniversar deosebit: a X-a aniversare a Liceului de Gimnastică din Onești, cu panopliile pline de medaliile cucerite la Jocurile Olimpice, la campionatele mondiale și europene, la toate competițiile interne și internaționale. Ei bine, tocmai în această zi au găsit de cuviință Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport (C.N.E.F.S.) și Federația Română de Gimnastică să anunțe scoaterea din viața sportivă a gimnastelor din noul val, în frunte cu Cristina Grigoraș (care, cu numai două zile înainte, își îngropase tatăl!). Am scris atunci un documentar despre gimnastica oneșteană, intitulat « Cazul Cristina Grigoraș ». Primele două încercări de publicare în presa centrală au eșuat, articolul fiind scos de cenzură, atât din « Scânteia tineretului », cât și din « Scânteia ». Am făcut a treia încercare, la revista « Flacăra ». Tumultuosul redactor șef al revistei, poetul Adrian Păunescu, a citit cu atenție articolul și a tunat, arătând cu degetul spre semnătura mea, din final: « Ce-i asta, Ștefan Olteanu? » I-am răspuns că ăsta-i numele meu, că nu-i un pseudonim. « Bine-bine, mi-a spus, asta cred și eu, dar ia de aici plaivazul ăsta și scrie citeț, sub semnătură, adresa completă, dar completă, să știe de unde să te ia securitatea… ». M-am conformat imediat și el mi-a zis|: « Ți-l public săptămâna viitoare. Integral! » Și, într-adevăr, l-a publicat integral! O pagină întreagă de revistă, cu o generoasă trimitere din pagina I! Evident, s-a iscat o adevărată furtună, dar, după ce aceasta s-a potolit, primul ministru i-a ordonat generalului Marin Dragnea să rămână și Oneștiul centru olimpic, alături de Deva, iar lotul național de junioare “să se pregătească la Onești, că e orașul Nadiei!” Micuțele campioane suspendate din viața sportivă au fost reabilitate abia în decembrie 1979, în Sala Sporturilor din Bacău, la “Cupa României”, unde elevele antrenorilor Mihai Agoston și Maria Florescu-Cozma au cucerit aproape tot: sărituri- 1. Cristina Grigoraș, 2. Ecaterina Szabo, 3. Lavinia Agache; paralele – 1. Cristina Grigoraș, 2. Lavinia Agache, 3. Ecaterina Szabo, 4. Mirela Barbălată; bârnă – 1. Cristina Grigoraș, 2. Ecaterina Szabo… sol – 1. Cristina Grigoraș, 2. Ecaterina Szabo, 3. Lavinia Agache… Individual compus: 1. Cristina Grigoraș, 2. Ecaterina Szabo, 3. Lavinia Agache. Excelentele gimnaste oneștence n-au cedat decât o medalie, de bronz, la bârnă!… Au venit, apoi, medaliile de argint de la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980 (două cucerite de Dumitrița Turner, una de Cristina Grigoraș), cele patru medalii de aur și una de argint, cucerite de Ecaterina Szabo la Europenele junioarelor, iar în zilele de 2 si 3 mai 1981, triumful de la Madrid, unde, la Campionatele Europene, în absența Nadiei Comăneci (accidentată), Cristina Grigoraș a reușit să cucerească o medalie de aur, la sărituri, două medalii de argint – la individual compus și paralele și o medalie de bronz la sol! Dacă n-ar fi fost ratarea de la bârnă, Cristina ar fi cucerit aurul și la individual compus, înaintea experimentatei gimnaste est-germane Maxi Gnauk!
„Totu-i bine când se termină cu bine » zice o veche și ințeleaptă vorbă românească. Dar cu suferințele acestor copii cum rămâne?