Basarabeni,
Oșteni lăsați ai nimănui
Pierduți copii fără de mamă
Uitați pe câmpuri de izbeliște
Voi aţi ţinut mereu la piept şi cântece
şi nume
şi limbă
şi răsad
şi casă
şi plânset
şi surâs
şi p-a bătrână
să nu le rătăciţi în viscole străine
să nu le pierdeți pe furtună
Noi dincoace
mai risipiți decât jivinele din stepă
Braţele-am întins să apucăm de coadă ciori de aur.
Am ras pădurile de brazi și de stejar
și așteptăm și-acuma să răsară laur.
În pivniţe făcut-am loc să intre bani
Şi am vărsat în bătătură vinuri vechi de mii de ani.
Ne tot uităm la alții şi n-am crede
c-am fost şi noi un neam
c-am fost o poezie
atârnat un mărţişor de ram,
un gând de mame legănat ușor
un cântec îngânat cu dor
un nume alintat cu drag.
Noi azi ne bucurăm că suntem
În gura altora o ştire sau un gag.
De dincolo de Prut basarabeni
veniți încă o dată
Veniţi să ne strigați pe nume
Că nu mai știm nici cum ne cheamă
Veniți basarabeni
Descălecaţi
Trageţi hotară
Să nu pierim cu toţi netrebnici pe afară
Că nu ne mai cunoaştem între noi
Şi ca-n blestemele străine
Începem să uităm de voi.
Ovidiu M. Curea
(martie 2018)