◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.06.2024

Aurul nevăzut. Interviu cu antrenoarea
de gimnastică ritmică Adriana Teocan-Mitroi

Când se va trage linie şi vom căuta răspuns la întrebarea ce a însemnat ritmica românească în ultimul deceniu, se va vedea că rolul generaţiei Alexandrei Piscupescu, Adrianei Teocan şi Luizei Filiorianu a fost mult mai mare decât a lăsat să se înţeleagă la un moment dat. Devenind, în bloc, antrenoare, cele trei foste sportive  continuă să evolueze prin gimnastele pe care le pregătesc, cu aceeaşi măestrie cu care evoluau pe covorul gimnasticii. Bunăoară, Adriana Teocan-Mitroi  a reuşit o premieră în sportul dominat, încă, de amintirea Irinei Deleanu şi Doinei Stăiculescu, cele mai galonate sportive din istoria ritmicii româneşti. Gimnasta pregătită de dânsa de la vârsta de 5 ani, Amalia Lică, a cucerit 4 medalii de aur din cele 5 posibile, la Campionatul European de junioare, desfăşurat în luna mai, la Budapesta. Când au urcat pe podium şi s-a cântat Imnul României tot de atâtea ori, panglica, măciucile şi cercul Amaliei au avut, însă, şi ceva din strălucirea tinerei noastre creatoare de campioane, aflată în continuă căutare de medalii….

Proveniţi din sportul de performanţă… Cum ați resimţit trecerea la antrenorat?

– Să devin antrenoare a fost ceva ce mi-am dorit de când eram mică, aşa că abia aşteptam să fac această trecere. În momentul în care am preluat prima grupă de fetiţe, eu încă mai practicam gimnastica ritmică şi era un sentiment extrem de plăcut atunci când propriile gimnaste veneau şi mă susţineau la competiţii.

– Aţi refăcut, într-un fel, naționala noastră de ritmică din urmă cu câţiva ani, alături de Alexandra Piscupescu, de Ana Luiza Filiorianu .. Cum vă simțiți alături, de data aceasta, pe banca tehnică?

– Mă bucur că toate am rămas în acest sport aflat în expansiune la scară mondială, mai ales pentru faptul că, in România, nu există atât de mulţi antrenori de gimnastică ritmică pe cât ar trebui. Fiecare avem în spate o experienţă competiţională importantă. Nu poate decât să ne motiveze şi mai mult acest lucru.

Ce s-a schimbat, între timp, în gimnastica ritmică, tehnic vorbind? Care sunt noile tendințe?

– Gimnastica ritmică este într-o continuă schimbare, iar în momentul de faţă este destul de dificil să creşti o nouă generaţie de sportive, neştiind care vor fi, măcar aproximativ, cerinţele pe viitor. Spre exemplu, în prezent, la nivel de senioare, gimnastele trebuie să execute elementele cu o viteză cât mai mare, pentru a putea introduce numărul maxim de dificultăţi corporale şi cu obiectul în exerciţiu. De aceea, gimnastele care sunt, de fel, mai lente, nu reuşesc să efectueze, în acel minut şi jumătate, maximul de dificultăţi, ceea ce le aduce un dezavantaj din start.

Eliminarea gimnastelor ruse din concursuri (deși multe au migrat către alte țări) a produs o schimbare a ierarhiilor. E de bun augur? E un pas înainte?

– Totul este mai imprevizibil şi mai interesant acum, mai ales pentru spectatori. Foarte multe ţări s-au ridicat în ultimii ani şi au intrat în lupta pentru medalii, drept dovadă, ultima ediţie a Campionatului European unde, la senioare, fiecare finală a fost câştigată de o altă ţară, iar în total au luat medalii gimnaste din 7 ţări, spre deosebire de Campionatul European din 2021, unde doar 3 ţări au obţinut medalii în finalele pe obiecte.

Statistic, în România, gimnastica ritmică e în continuă ascensiune. Sunt mai multe cluburi, mai multe sportive legitimitate. Din punct de vedere al infrastructurii, suntem mai pregătiți?

– Din păcate, în România, nu stăm foarte bine la acest capitol, singura sală destinată exclusiv gimnasticii ritmice se află la Arad. Celelalte secţii de gimnastică ritmică îşi desfăşoară activitatea confruntându-se cu diverse probleme: săli fără înălţimea necesară, gimnastele fiind nevoite să arunce obiectele mai jos decât ar trebui, covorul nu are podium dedesubt, acesta fiind extrem de important pentru articulaţiile sportivelor, antrenamentele sunt desfăşurate în paralel cu alte sporturi, ceea ce face mai dificilă concentrarea pe proba de concurs, nu există spaţiu suficient pentru întinderea întregului covor, sportivele fiind nevoite să îşi adapteze exerciţiile, in funcţie de spaţiul disponibil, timp limitat în sală şi multe altele. Din fericire, la nivel de lot naţional, datorită sprijinului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, gimnastele au posibilitatea de a se antrena în condiţii optime la Bucureşti, de aceea au început să apară şi rezultatele din ultimii ani.

– Cum vă convingeți elevele să practice acest tip de gimnastică și nu altul? Este o concurență între, să zicem, bârnă și… panglică?

– Fiecare sport are specificul şi frumuseţea sa. La noi, la ritmică, în general, fetiţele sunt atrase de obiecte, în special de panglică, de muzică şi de costumele sclipitoare, de aceea vin extrem de entuziasmate la această disciplină sportivă.

– Aţi reușit, într-un timp foarte scurt, să obțineți rezultate cu care nu mai eram obișnuiți de pe vremea Doinei Stănculescu și Irinei Deleanu. Deocamdată, la nivel de junioare. Pe Amalia Lică cum ați descoperit-o?

– Amalia făcea, deja, gimnastică de aproximativ două luni, dar la nivel de iniţiere, sub îndrumarea antrenoarei Elena Vlad. Când m-am hotărât să formez o grupă de performanţă, aceasta mi-a oferit posibilitatea de a alege din grupa ei, fetiţe care aveau înclinare către acest sport şi aşa am început să lucrez cu Amalia.

Europenele de la Tel-Aviv, de acum doi ani, au fost un semnal de succes. Vă așteptați la rezultatele de la Budapesta? Sunt predictibile aceste rezultate de excepție, la nivel de junioare?

– Concursul este imprevizibil, aşa că nu avem niciodată siguranţa rezultatului final, oricât de predictibile ar fi rezultatele. Ne aşteptam să facem rezultate foarte bune, mai ales că, în perioada de pregătire, gimnastele noastre au dat dovadă de multă seriozitate şi s-au pregătit foarte bine pentru acest campionat. Ne doream să ne menţinem titlul de vicecampioane cu echipa, obţinut în 2022, şi să mai obţinem cel puţin încă o medalie individuală.

– Ce v-a surprins la acest ultim Campionat European? Ce a adus nou?

– Nu mă mai suprinde nimic în momentul de faţă, experiențele din ultimul timp mi-au demonstrat că totul este posibil.

– Între performanțele junioarelor și cele ale senioarelor este o breșă sesizabilă. E atât de dificilă trecerea de la o categorie la alta, și nu mă refer doar la experiența competițională.

– Întreg procesul se complică în momentul când sportivele trec de la juniorat, la seniorat. La junioare, concurează o singură gimnastă din fiecare ţară, în timp ce la senioare sunt câte două; la junioare sunt doar doi ani de vârstă (14-15 ani în prezent), pe când, la senioare, se luptă mai multe generaţii de sportive, în prezent, în topul mondial fiind şi o sportivă de 30 de ani. Dacă nu ai condiţii optime de pregătire, ceea ce România nu a avut până de curând, uzura îşi spune cuvântul, apar accidentările şi este afectat în mod direct întreg procesul de pregătire. Am putea vorbi mult şi bine despre acest subiect vulnerabil, pentru că sunt extrem de mulţi factori care influenţează aceste rezultate.

– Cum să privim perspectiva gimnasticii ritmice româneşti? Deja, specialiștii străini prezenți la Budapesta ne îndemnau să fim pregătiți să o urmărim pe Amalia Lică, încă mulți ani de-acum încolo… În câți ani se naște o mare sportivă în ritmică? Cât timp supraviețuiește?

– Mă bucur că Amalia e redeschis drumul către medalii şi imi doresc, într-adevăr, să auziţi de ea încă mulţi ani de acum încolo. Sper să fie sănătoasă, iar de restul ne ocupăm prin muncă. Dacă vor exista şi în continuare condiţiile optime de pregătire, gimnastica ritmică românească se va afla într-o continuă ascensiune.

 

Leonard Popa/ UZPR Bacău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *