◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Teodor David, un Om ca o binecuvântare…

În  luna noiembrie 2019 a avut loc prezentarea romanului „Tema pentru acasă”, apărut în ungară, la Muzeul „Sándor Petöfi” din Budapesta.

Înainte de lansare, colegii de la Uniunea Scriitorilor din Ungaria mi-au pus la dispoziție un angajat pentru o excursie care să-mi arate clădirile cele mai importante, încărcate de istorie din capitala Ungariei, pe care Dunărea o face una dintre cele mai frumoase din Europa.

La un moment dat pe una dintre străzile aglomerate văd venind în întâmpinarea mea o echipă de prieteni de la Oradea, în frunte cu profesorul Teodor David. Ne-am salutat, ne-am îmbrățișat ca niște frați:

– Ce surpriză să ne vedem, le zic. Tocmai azi am și eu aici o lansare de carte.

– Păi, noi pentru ea am și venit, îmi spune profesorul David.

– De ce nu m-ați anunțat că veți veni?

– Am vrut să-ți facem o surpriză.

– Ați făcut atâta drum…

– N-am parcurs decât 200 de kilometri… că suntem vecini.

Am mers îmbrățișați până la sediul Muzeului „S. Petöfi”.

Acolo o altă surpriză: cele două ambasade – ale României și Republicii Moldova – prezente in-corpore la eveniment.

Ambasadorul Republicii Moldova la Budapesta, Oleg Țulea (actualul ministru de Externe  al Republicii Moldova) și-a ținut discursul în ungară.

Teodor David, care l-a avut translator pe prietenul meu de la Oradea Ion Chivari, a ținut să facă cunoștință cititorului ungar cu cea mai recentă carte a sa: „Romanul secolului „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija” (titlu care conține, evident, o exagerare), pe care a donat-o Bibliotecii Naționale a Ungariei, dar și tuturor românilor prezenți în sală.

 Mi-am pus de mai multe ori o întrebare mai degrabă retorică: Cum să nu iubești România, o țară care e minunată, pentru că are și oameni minunați, precum e profesorul Teodor David?  Cum să nu fie frumoasă lumea, când există și oameni ca domnia sa? A adus la Chișinău de-a lungul anilor peste 35.000 de cărți, înnoind cu carte românească peste 90 de biblioteci școlare din Cimișlia, Copăceni, Sângerei, Cricova, Costești, Bălți, Chișinău…

A construit punți de suflet – pe deasupra Țării – între Oradea și Chișinău.

În semn de recunoștință, pentru meritele sale în culturalizarea acestui spațiu românesc, a fost ales senator al Mișcării Unioniste „Sfatul Țării-2”.

Îmi spunea generos: „Frate…”.

Și eu mă străduiam să-i merit frățietatea.

În ultimii vreo zece ani am fost  la diverse manifestări naționale la Universitatea, Filarmonica, liceele din Oradea, împreună cu academicienii Mihai Cimpoi, Gheorghe Duca, cu distinsul pedagog și scriitor Aurelian Silvestru, cu ziariștii Andrei Moroșanu și Mihai Zaharescu, cu juristul Gheorghe Avornic ș.a.

– Simte-te ca Acasă…, mă îndemna fratele David atunci când ajungeam la Oradea.

– Nu mă simt ca Acasă, îi spuneam de fiecare dată, mă simt Acasă.

A participat la zeci de manifestări basarabene,făcând cele o mie de kilometri ce ne despart ca să fim împreună.

Trecea Prutul cu interpreți, oameni de cultură, profesori, prieteni și rude de-ale sale. („Iată Basarabia, cunoașteți-o și iubiți-o!” era îndemnul lui), știind să adauge surplus de sărbătoare manifestărilor noastre.

Purta Basarabia în inima lui.

S-a legat sufletește de tot ce însemna ea.

A scris câteva cărți despre calvarul acesteia și despre dorul țării după vechea moșie a lui Ștefan cel Mare.

Ca și David, cel din Biblie, care și-a purtat poporul către Libertate, se voise un îndrumător și pentru frații lui din stânga Prutului care lasă impresia că nu prea știu ce să facă cu libertatea lor.

Ne încuraja cu articolele și cărțile sale.

„Cred în Dreptatea lui Dumnezeu. Simt cum aceasta își face drum și către Neamul nostru”, ne spunea.

Își semnase multe dintre articolele sale Teodor David de la Codru, localitatea în care se născuse, unde m-a dus de mai multe ori, numindu-se Valea Mare de Codru. Satul meu își zice Codreni, iar locul de joacă îndrăgit în copilăria mea se numește Valea Mare.

Aceste coincidențe, care veneau dinainte de nașterea noastră, ne legaseră și mai mult.

Dar cred că, mai întâi, ne-am întâlnit în cuvintele limbii române.

Acolo ne-am regăsit și recunoscut.

A iubit viața și oamenii, a scris cărți, a plantat păduri (80 ha în localitatea natală Valea Mare de Codru), a sădit vii și livezi (sute de ha în diferite locuri ale României de Vest), a construit poduri (unele de piatră, altele, cele mai temeinice, de cultură pe cele două maluri de Prut), a avut un cult pentru istorie și pentru carte.

La nașterea celor două fete ale sale, Teodora și Laura, le-a oferit fiecăreia câte o culegere de poezii de Vasile Alecsandri, care să le însoțească de-a lungul întregii lor vieți.

Dăruia cărți, de-ale sale și de-ale altor autori, asta fiind cea mai mare sărbătoare a vieții sale.

Știa să se bucure și să bucure. Păstrez în biblioteca mea câteva volume de-ale mele editate în România, pe care mi le-a dăruit cu autograful lui, ca pe o plăcere a sa, de parcă le scrisese dânsul.

O veste tristă a ajuns până la noi în aceste zile de pandemie care ne-a anunțat cât de singuri pot fi oamenii atunci când stă fiecare în casa lui ca pe un pat de spital: fratele Teodor David de la Oradea a plecat la ceruri, dar – prin cărțile sale, prin dragostea de oameni și dorul de Țara sa în vechile hotare, el a rămas aici, printre noi.

Cât de mult ne va lipsi! Cât de mult ne va fi dor de el vor ști doar proiectele noastre comune unele în desfășurare, și salcia lui de la Valea Mare de Codru atât de dragă inimii sale generoase.

Teodor David a fost și va fi, pentru toți cei care l-au cunoscut, un exemplu de Caracter, de bun Patriot și Om de Omenie. Iar pentru semnatarul acestor rânduri – un Frate, din cei pe care ți-i dăruie Cerul ca pe o binecuvântare.

 

Nicolae DABIJA / UZPR Chișinău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *