Barierele artificiale puse pe cursurile râurilor au blocat mult timp căile navigabile ale Europei. Dar, pe măsură ce multe dintre aceste structuri îmbătrânesc, se extinde o mișcare care generează dezafectarea acestora, pentru a lăsa râurile să curgă liber din nou, relatează BBC
În urmă cu trei ani, când muncitorii din construcții au început să demoleze o serie de baraje de pe râul Hiitolanjoki, din Finlanda, au fost foarte surprinși să găsească o specie de somon care se întorcea în râu după ani de absență. Odată cu înlăturarea digurilor, apa curge din nou în voie.
Îndepărtarea celor trei baraje a fost rezultatul unor decenii de muncă, ce au luat în considerare nu numai sănătatea râului, ci și contextul economic. Evaluările au concluzionat că producția de energie electrică a acestor construcții a devenit neprofitabilă.
Dezafectarea celor trei baraje finlandeze nu este un caz izolat. În toată Europa, multe astfel de construcții fie se apropie de sfârșitul duratei de funcționare, fie costurile întreținerii lor depășesc beneficiile pe care le oferă. Și nu sunt doar baraje mari: milioane de bariere mici blochează râurile europene. Practic, circa o treime din râurile lumii mai lungi de 1.000 km mai sunt curgătoare pe toată lungimea lor, potrivit estimărilor cercetătorilor.
Astfel de bariere au creat o serie de probleme – provoacă pierderea biodiversității, au impact asupra peștilor și microorganismelor, împiedică curgerea nutrienților și a sedimentelor în aval, îngreunează pescuitul și mijloacele de trai care depind de acesta. Pe măsură ce barajele blochează sedimentele în spatele lor, apa din aval are și o putere foarte erozivă. Plus că barierele modifică nivelul apei, impactând reîncărcarea acviferului care reține apa subterană. „Pierderea conectivității râului – care permite apei, organismelor și sedimentelor să se deplaseze printr-un bazin hidrografic – modifică dinamica debitului și regimul de temperatură”, explică Melissa Foley, director științific al programului de peisaj rezistent la San Francisco Estuary Institute. O actualizare a Listei roșii a speciilor amenințate a IUCN la Conferința ONU privind schimbările climatice COP28 a arătat că 25% dintre speciile de pești de apă dulce din lume sunt în pericol de dispariție și că 45% dintre cei amenințați au fost afectați negativ de baraje.
1,2 milioane de baraje mici, în 36 de țări europene
Cercetările arată acum că cel puțin 1,2 milioane de obstacole din interior blochează debitele râurilor în 36 de țări europene, cu aproximativ 68% mai puțin de 2 metri înălțime. Datorită susținătorilor înlăturării barajelor și a mai multor date despre efectele dăunătoare, valul transformator se extinde.
Când vine vorba de îndepărtarea efectivă a unui baraj sau a unei bariere, mai mulți factori sunt relevanți – de la licențiere și legile de stat, până la finanțarea lucrărilor de inginerie și fezabilitate. Cu toate acestea, aproximativ 150.000 dintre obstacolele interfluente ale Europei, cum ar fi barajele, sunt acum considerate învechite, potrivit Dam Removal Europe. Barajele îmbătrânite necesită mai multă întreținere și sunt mai expuse riscurilor de prăbușire. În plus, creșterea evenimentelor meteorologice extreme, cum ar fi precipitațiile abundente, poate pune, de asemenea, siguranța barajelor la un risc suplimentar de depășire.
Există astfel multe exemple de baraje învechite, la sfârșitul duratei de viață, în Europa, ale căror costuri de întreținere depășesc beneficiile producției de energie, explică Pao Fernández Garrido, manager de proiect al Dam Removal Europe. Mișcarea europeană de îndepărtare a barajelor a realizat cel puțin 325 de eliminări de astfel de baraje în 2022, cu 36% mai mult decât anul precedent.
Spania, unde râurile sunt publice, se află în avangarda demontării barajelor din Europa, cu 133 de eliminări efectuate în 2022, urmată de Suedia și Franța. Conectivitatea fluvială este, de asemenea, un subiect central al Legii Comisiei Europene privind restaurarea naturii: în noiembrie 2023, statele membre europene au ajuns la un acord provizoriu care include obligația de a elimina barierele create de om pentru a atinge obiectivul de 25.000 km de curgere a râurilor până în 2030. Legea a fost apoi aprobată de Parlamentul European.
Eforturile europene au fost inspirate de lucrările de dezafectrare care se desfășoară deja în SUA, care găzduiesc aproape 92.000 de baraje, cu o vârstă medie de 62 de ani. Prima dezafectare mare din SUA a implicat înlăturarea barajului Edwards ,de pe râul Kennebec, în 1999, construit în… 1837.
În timp ce Europa și SUA arată că eliminarea barajelor poate fi o opțiune viabilă pentru a restabili conectivitatea fluvială, mai este totuși un drum lung de parcurs – cercetătorii sunt îngrijorați de perspectiva unor noi baraje planificate de-a lungul râurilor majore, cum ar fi Amazonul, Congo și bazinul Mekong. Îngrijorări similare privesc și Balcanii, unde există planuri de a construi numeroase hidrocentrale mici, despre care cercetările sugerează că vor genera mai puțină energie. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com