Națiunile lumii au ajuns la un acord istoric pentru a proteja mările și oceanele, după zece ani de negocieri. Tratatul pentru Mare Liberă plasează 30% din mări și oceane în zone protejate până în 2030, având ca scop protejarea și recuperarea naturii marine.
Negocierile au fost oprite ani la rând din cauza dezacordurilor privind finanțarea și drepturile de pescuit. Ultimul acord internațional privind protecția oceanelor a fost semnat acum peste 40 de ani, în 1982 – Convenția ONU privind dreptul mării.
Potrivit BBC, acel document a stabilit o zonă numită marea liberă – ape internaționale în care toate țările au dreptul de a pescui, de a naviga și de a face cercetare – dar numai 1,2% din aceste ape sunt protejate. Viața marină care trăiește în afara acestor zone protejate a fost expusă riscului din cauza schimbărilor climatice, a pescuitului excesiv și a traficului maritim. În cea mai recentă evaluare a speciilor marine globale, aproape 10% s-au dovedit a fi în pericol de dispariție, potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Aceste noi arii protejate, stabilite în tratat, vor limita cât de mult poate avea loc pescuitul, rutele rutelor de navigație și activitățile de explorare, cum ar fi exploatarea minelor de adâncime – atunci când mineralele sunt preluate dintr-un fund al mării la 200 metri sau mai mult sub suprafață.
Grupurile de mediu s-au îngrijorat de faptul că procesele miniere ar putea perturba zonele de reproducere a animalelor, pot crea poluare fonică și ar putea fi toxice pentru viața marină. Autoritatea internațională a fundului mării, care supraveghează acordarea licențelor, a declarat pentru BBC că, în continuare, „orice activitate viitoare în fundul mării va fi supusă unor reglementări stricte de mediu și supraveghere”.
Minna Epps, directorul echipei IUCN Ocean, a declarat că principala problemă a negocierilor a fost împărțirea resurselor genetice marine – materiale biologice de la plante și animale din ocean care pot avea beneficii pentru societate, cum ar fi produse farmaceutice, procese industriale și alimente. Națiunile mai bogate au în prezent resursele și finanțarea pentru a explora adâncurile oceanului, dar națiunile mai sărace au vrut să se asigure că toate beneficiile pe care le găsesc sunt împărțite în mod egal.
Dr. Robert Blasiak, cercetător oceanic la Universitatea din Stockholm, a spus că provocarea este că nimeni nu știe cât valorează resursele oceanice și, prin urmare, cum ar putea fi… împărțite: „Am înregistrat aproximativ 230.000 de specii în ocean, dar se estimează că sunt peste două milioane”.
Outși, Laura Meller, militantă pentru oceane în cadrul Greenpeace Nordic, a felicitat țările pentru că „au lăsat deoparte diferențele și au furnizat un tratat care ne va permite să protejăm oceanele, să ne consolidăm rezistența la schimbările climatice și să protejăm viețile și mijloacele de trai a miliarde de oameni”.
Dincolo de entuziasm, aplicarea regulilor va mai dura. Potrivit directorului Liz Karan, din cadrul organizației Pews Trust, „țările trebuie să ratifice acordul, să îl adopte legal, apoi există o mulțime de organisme instituționale care urmează să fie înființate”… (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com