Duminică, 4 februarie, la ora 12.00, Casa Bolintineanu din București a fost gazda premierei spectacolului „Bach, colegul de birou”, semnat de echipa care a realizat un alt proiect independent de operă: „La Serva Padrona”. Regizată de Alexandru Pătrașcu, comedia aduce în prim-plan diferitele tipuri de relații din lumea contemporană: de afaceri, de familie, contracte de toate felurile, toate suprinzător de bine legate pe muzica celor două cantate de Bach: Cantata țăranilor și Cantata cafelei.
Protagoniștii acestei puneri în scenă au fost soprana Cleopatra David, baritonul Dan Macavei, basul Ștefan Lamatic și tenorul Nicolae Simonov, însoțiți pe parcursul acțiunii de șapte artiști instrumentiști care, incluși în poveste, au adăugat un plus de emoție și sensibilitate. O distribuție artistică remarcabilă, ce promite o viața frumoasă acestui demers !
Evenimentul s-a dovedit a fi o experiență inedită și incitantă, accesibilă atât celor avizați în domeniul muzicii, cât și celor care nu au o cultură muzicală. Cu un scenariu actualizat la zilele noastre, cu referiri umoristice la Pipera și un nou ministru, spectacolul a transformat cantatele scrise acum 300 de ani într-un teatru muzical modern, unde Bach a devenit prietenul fiecărui om aflat în sală. Meritul îl are regia semnată de Alexandru Pătrașcu, care a contribuit la înțelegerea fiecărei situații jucate de artiști, aducând o stare de bine și calitate întregului eveniment. Supratitrarea în română (cantatele s-au cântat în limba germană, cu libretele originale) a fost impecabilă și a avut parte de mici inserții care au ajutat derularea acțiunii (statistici, diagrame).
Spectacolul a fost unul total, în care artiștii cântă, dansează, interpretează și încântă. Cleopatra David a fascinat în ambele roluri, demonstrând o prestație artistică fermecătoare și realizând o simbioză muzicală frumoasă cu ceilalți artiști, inclusiv cu ansamblul instrumental. Tânărul Dan Macavei, încă student, este un bariton cu multe calități vocale și scenice și a construit un personaj plin de gentilețe și candoare. Basul Ștefan Lamatic (rolul Tatălui) nu putea fi extrem de sever în contextul contemporaneității, însă regia a compensat cu…. contractele de cesiune și cel prenupțial. Elegant și rafinat, tânărul solist are o generozitate vocală și o abilitate naturală de a juca atât rolul părintelui îngrijorat, cât și pe cel al unui CEO necruțător, dar plin de umor. Nicolae Simonov este cunoscut mai mult din zona de concert, așa că rolul lui, deși mic, a surprins audiența prin versatilitatea cu care a fost interpetat, iar calitățile sale actoricești relevă un foarte bun gust.
Ovațiile la scenă deschisă au subliniat reușita reprezentației, care a umplut de bucurie sufletele spectatorilor. Casa Bolintineanu, deși un spațiu impropriu pentru manifestări culturale de un asemenea calibru, s-a străduit să fie o gazdă primitoare și a fost înnobilată de acest eveniment.
De la o ceașcă de cafea care s-a metamorfozat într-o ceașcă de cultură muzicală, reprezentația a strălucit în fiecare detaliu. Un „Bravo!” întregii echipe artistice pentru reușita acestui spectacol! Într-adevăr, ceea ce s-a întâmplat la Casa Bolintineanu este în asentimentul lui Bach, care considera că „muzica e o armonie plăcută pentru onoarea lui Dumnezeu și plăcerile permise sufletului”. (redacția UZPR)
