Împreună cu florile, păsările și culorile, renaște sufletul. Împreună cu cerul ne deschidem mințile. Împreună cu natura înflorim și noi. Deși ideologic și cronologic un nou început este marcat de venirea noului an, simbolistic, spiritual, cromatic și acustic, primăvara este cea care marchează noi începuturi pentru mulți dintre noi.
În ceea ce mă privește, primăvara a reprezentat dintotdeauna semnalul care îmi reamintește să trăiesc, să mă bucur de natură și să petrec mult timp în adierea vântului, sub razele soarelui care renaște ca un Phoenix din cenușa iernii așternute până și în sufletele noastre. Urmăresc fascinat cum berzele își regăsesc cuiburile, cum ghioceii încolțesc în același loc de zeci de ani, cum înmugurește liliacul din vecini și cum toate culorile si mirosurile din jur îmi aduc bucurie.
Renașterea pornește mereu din interior. Dacă mintea și sufletul se află în comuniune, rezonând într-un mod sănătos și cu impact puternic asupra stării de spirit, trupul se va conforma și își va lua energia din ceea ce simțim și ceea ce gândim, și astfel vom deveni templul care singur își generează și consumă energia, care singur își găsește echilibrul și care reflectă interiorul la suprafață.
Dacă gândul este optimist și sufletul plin de speranță, mecanismul de funcționare este programat bine și tot ce ne rămâne de făcut este să trăim. Motivele pentru care trăim și luptăm sunt influențate și prioritizate de visele noastre, de dorințele noastre și de planurile pe care ni le facem zi de zi; dar, pentru că nimic în viață nu este întâmplător, trebuie să ținem cont și de planurile pe care le are universul cu noi și despre care poate că nici nu ne putem imagina încă nimic.
Din interior pornește totul. În același timp, interiorul nostru poate fi influențat considerabil de ceea ce ne înconjoară. Filtrând responsabil tot ce ține de exterior și permițând vieții să ne cuprindă, aducem în echilibru interiorul cu exteriorul, schimbul de energii și bucuria de a trăi. Avem în jurul nostru atât de multă energie și atât de multe surse care să ne inspire și care să ne binedispună
încât, obișnuiți fiind cu acestea, le pierdem printre detalii cu totul și cu totul neimportante.
Cu ochii în telefoane sau orbiți de griji, traversăm locuri sau chiar situații afundându-ne în gânduri și uitând să privim totul în ansamblu. În ultima vreme, de fiecare dată când ieșeam din casă, mă plimbam cu privirea spre cer, clădiri, copaci și alte elemente spațiale pe care obișnuiam să le ignor fără să realizez. Astfel, am început să descopăr lucruri noi și detalii uluitoare referitoare la tot ce mă înconjura. Totodată, această încercare mi-a hrănit entuziasmul și a îndepărtat monotonia din lucrurile pe care sunt nevoit să le fac des.
Un bun exemplu pe care doresc să vi-l ofer este glasul mierlei. Cu un ton puternic, un ambitus impresionant și o improvizație perfectă, această frumoasă pasăre ne alintă urechile și completează un peisaj parcă desprins din basme și vise. Ceea ce este și mai fascinant este modul în care această cântătoare își mișcă și implică întregul corp, mic și firav, pentru a putea oferi un cântec impecabil și cristalin.
Alte moduri prin care natura ne îmbrățișează și susține cu tot ce are ea mai bun de oferit sunt ploile calde, curcubeiele, mesajele norilor, armoniile vântului care, fie adunate la un loc, fie manifestate individual, sădesc bucurie în interiorul nostru. Dacă pentru a ne bucura de ceea ce reprezentăm în interiorul nostru spuneam că trebuie doar să trăim, pentru a ne bucura de tot ceea ce ne oferă natura și de faptul că ne încadrăm atât de frumos în peisajul propriilor vieți trebuie doar să privim și să simțim.
Dragii mei cititori!
Am avut onoarea de a vă fi alături atât la început de an, cât și azi, la început de primăvară. Vă ofer în dar, tuturor, aceste gânduri și cugetări sub forma unui mărțișor care sper să simbolizeze și să transmită încredere, bucurie, sănătate și energie.
În încheiere, vă adresez întrebarea unei mari scriitoare americane, născută în luna octombrie al anului 1865 și decedată în luna februarie a anului 1918, (https://en.wikipedia.org/wiki/Neltje_Blanchan), întrebare care mi-a dat și mie de gândit, o bună perioadă de timp, până să îi pot răspunde… „Pot oare cuvintele să descrie însuși mirosul primăverii?” (Neltje Blanchan)
Vlad Mulcuțan – Chiș
(gazetanord-vest.ro)