◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro14.04.2024

Rusia și piața mondială a combustibilului nuclear (I)

Nenumăratele pachete de sancțiuni, limite și embargouri impuse Rusiei de către Occident, după 2014, dar mai ales după 2022, nu au condus la rezultatele scontate. Motivele sunt multe, dar două par a fi cele principale: creșterea schimburilor Moscovei cu statele asiatice începând cu cele mari – China și India –  și derogările existente în sistemul de sancțiuni, acceptate sotto voce de unele țări occidentale. Nu este vorba doar de materiile prime energetice ,,clasice’’ – țiței și gaze – ci și de segmentul combustibilului nuclear. Asupra acestuia, mai puțin comentat în presa din România – ne vom opri acum.

 

Uraniul ieftin rusesc cucerește… America

Statele Unite importă între 12 și 25% – în funcție de perioadă – din consumul de uraniu îmbogățit necesar celor 93 de reactoare grupate în 54 de centrale atomoelectrice. Datele sunt furnizate de Energy Information Administration. Încă de la începutul aventurii expansioniste a lui Putin în Ucraina, administrația Biden a încercat să anuleze dependența de combustibilul produs în Rusia. Anul trecut, în decembrie, Camera Deputaților a aprobat un proiect de lege – Prohibiting Russian Uranium Imports Act – care urmează să treacă prin Senat și să fie promulgat de președinte. Nu este prea ușor în condițiile dictate de urgențele interne și externe cu care se confruntă legislativul american, mai ales că unii producători de energie, obișnuiți cu uraniul ieftin rusesc, ar dori ca situația să nu se schimbe. Și apoi, vin alegerile prezidențiale. Dar despre asta, la final…

 

Nou priect de lege la Washington, excepții și derogări

Legea interzice importul de uraniu rusesc după 90 de zile de la intrarea în vigoare însă conține derogări care-l permit, dacă Departamentul pentru Energie de la Washington (Energy Department – ED) stabilește că nu există alternative iar importul este de interes național. Adică, totul depinde de modul cum lucrează structurile de lobby pe lângă Departament. Deputata republicană Cathy Morris Rodgers, care nu a votat proiectul de lege, a precizat că ,,derogările sunt, de fapt, riscuri ca dependența de uraniul rusesc să continue ani la rând, slăbindu-se și mai mult infrastructura industrială americană și așa afectată de importurile la preț redus’’. Unele calcule arată că interzicerea importului de uraniu rusesc va avea repercusiuni majore asupra costului energiei nucleare pe teritoriul Statelor Unite, cu creșteri de până la 12%. Estimările aparțin ED.

 

Cum s-a ajuns aici? Scurtă secvență de istorie a Americii clintoniene

Pentru a elimina un pericol, America s-a trezit cu altul și mai mare, pe care analiștii de la Casa Albă nu l-au întrevăzut la încheierea Războiului Rece. Nici măcar presa. Încercând să deturneze miile de tone de material fisionabil aflat în posesia Moscovei, în diferite etape de prelucrare și destinat producției de arme nucleare, în 1993, administrația Clinton a semnat un acord cu Rusia lui Elțîn prvind această problemă. Numit în folclorul nuclear „megatone pentru megawați’’, acordul prevedea importul în Statele Unite a acestor cantități, treptat și la preț redus. Pentru moment, sabia lui Damocles de deasupra Washingtonului fusese înlăturată. Ca efect colateral însă, industria de profil americană  – care în anii ‘50-‘80 era dominantă la nivel mondial – s-a reprofilat sau a închis porțile. Nu au fost proteste și nici pierderi prea mari întrucât statul impusese măsuri costisitoare de protecție a mediului pe care firmele producătoare încercau să le evite. Deci, gând la gând cu bucurie. În consecință, în deceniile următoare, America a ajuns să producă doar 5% din consumul său de uraniu îmbogățit. Avântul lui Clinton a fost continuat de toți președinții care au urmat. Chiar și de Trump. Strategic, nu era bine deloc, dar toată lumea era mulțumită. Mai ales tânărul ofițer de informații care-i luase locul lui Elțîn la Kremlin. Industria nucleară devenise vârful de lance al expansiunii Moscovei în exterior, adăugându-se combustibililor fosili care de zeci de ani asigurau intrările de valută ale statului și resursele pentru înarmare.

George Miloșan

Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *