◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.02.2024

„Vatra veche”, Anul XVI, nr. 1 (181), ianuarie 2024. Posteritatea lui Grigore Vieru în actualitatea literaturii române

Scriitorii basarabeni, oricât de contestați ar fi, de marginalizați, ignorați, ne-au dat o lecție supremă despre misiunea scriitorului în lume și în limba în care scrie. Poezia a fost pentru ei și armă a sentimentelor, dar și armă politică, limba a fost și sabie și scut. Din păcate, se-mpuținează și ei, poeții basarabeni, se pierd în labirintul integrării cu orice preț, într-un labirint prin care nu se ajunge nicăieri. Cu cât vor să se integreze mai înfocat în cultura română, cu atât se distanțează de esența firii lor, de orizontul metaforei lor, care e și lacrimă și picătură de sânge. Au plecat, pe rând, Leonida Lari, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, au venit în Capitala României Aura Christi, Valeriu Matei… Mai sunt pe baricade, la Chișinău, Ion Hadârcă, Arcadie Suceveanu, Vasile Romanciuc, Leo Butnaru, Iulian Filip, Ianoș Țurcanu, Vasile Garneț, Nicolae Popa, Grigore Chiper, Teo Chiriac, Emilian Galaicu-Paun, Dumitru Crudu, Stefan Bastovoi, Irina Nechit, Mihai Vakulovski, Nicolae Leahu, Ana Rapcea, Adrian Ciubotaru, Maria Sleahtitchi, Ghenadie Postolache etc. etc. Așteptata integrare prin cultură nu s-a făcut, oricât de cu patimă sau cu reticențe s-a vorbit despre ea. Încă se vorbește despre autori din Basarabia/ Republica Moldova, ca și cum ei ar face parte dintr-o literatură distinctă, încă nesincronizată cu literatura română. E păgubos, nedrept, deformator să se privească literatura din stânga Prutului într-o altă paradigmă decât cea din dreapta Prutului. Încă nu sunt în generațiile mai tinere nume de autoritate care să reclame identitatea firească a literaturii din Basarabia, mai ales că în acel spirit care era acuzat că trage poezia în jos, într-un alt timp istoric, nu mai e de actualitate. S-au schimbat realitățile politice, sociale, economice și… literare, încât regăsirea de limbă, de neam, de istorie să fie portdrapel literar. Cred că literatura basarabeană s-a… europenizat, s-a emancipat, deci s-a întors acasă, în geografia ei de pământ și de cuvinte. Într-un astfel de context, am avut această tentativă de a face o evaluare a posterității operei lui Grigore Vieru, la 15 ani de la ieșirea sa de pe scena publică, nu și din cea „sentimentului românesc al ființei”.

 

Nicolae Băciuț

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *