Deși a fost introdus oficial la 1 ianuarie 1999, euro a devenit o realitate tangibilă pentru majoritatea europenilor la 1 ianuarie 2002, când au fost puse în circulație primele monede și bancnote euro.
În noiembrie 2021, se afla în circulație un total de 27.640.019.753 de bancnote euro cu o valoare totală de 1.519 miliarde de euro, potrivit Băncii Centrale Europene (BCE). În plus, 141 de miliarde de monede, în valoare totală de 31 de miliarde de euro, au circulat prin portofele, casele de marcat din supermarketuri și buzunarele europenilor.
Chiar dacă mai mulți consumatori au plătit cu cardul, cantitatea de bancnote euro în circulație a crescut, iar creșterea s-a accentuat în ultimii doi ani. Cercetătorii Băncii Centrale Europene au subliniat că bancnotele euro sunt din ce în ce mai folosite ca depozit de valoare, atât în interiorul zonei euro, cât și în afara acesteia. Acest lucru ar putea fi deosebit de relevant în timpul crizei cauzate de pandemie. „O posibilă explicație este că, în timpul crizei, oamenii au apelat la numerar ca instrument de gestionare a incertitudinii. Digitalizarea mai rapidă nu înseamnă sfârșitul banilor prea curând”, consideră Fabio Panetta, membru al Comitetului executiv al BCE.
Chiar și cantitatea de monede euro aflate în circulație este în continuare în creștere. Cea mai numeroasă monedă este moneda de 1 cent, cu 38 de miliarde de monede în valoare de 380 de milioane de euro în circulație. Dacă toate ar fi stivuite una peste alta, acest turn ar ajunge la 63.460 km în spațiu, aproximativ o șesime din drumul către Lună.
Istoria monedei euro a fost scurtă, dar agitată: marea recesiune din 2008, criza zonei euro din 2010, presiunile deflaționiste din 2015-2019… Și pandemia și-au pus amprenta asupra bilanţului BCE.
Efectul cumulat al reacțiilor BCE la aceste evenimente a condus la o creștere de nouă ori a activelor din bilanţul BCE din 1999 până în 2021. Mai mult, compoziția în schimbare a bilanţului BCE arată diferitele moduri în care gardianul monedei euro a reacționat la provocările vremii. De exemplu, în 2008, 2012 și 2020, BCE a oferit băncilor europene împrumuturi ieftine, astfel încât instituțiile bancare să continue să acorde împrumuturi economiei reale.
Deoarece zona euro era în pericol de a cădea în deflație, BCE, sub președintele său de atunci Mario Draghi, actual premier al Italiei, a început să cumpere cantități masive de obligațiuni guvernamentale și titluri corporative. Scopul a fost menținerea condițiilor de finanțare atractive pentru investițiile productive, astfel încât o economie europeană mai încălzită să contracareze presiunile deflaționiste. Achizițiile de active s-au oprit în 2019, dar apoi au crescut din nou, pentru a ajunge la un total de peste 3,2 trilioane de euro la sfârșitul anului 2021.
Unul dintre obiectivele euro a fost de a contesta dominația globală a dolarului american ca monedă de rezervă. Deși euro s-a impus rapid ca a doua cea mai importantă monedă, cu aproximativ 21% din rezervele valutare globale exprimate în euro în prezent, încă nu este aproape de a amenința poziția dominant a dolarului american. La începutul anului 2010, euro reprezenta 27% din rezervele valutare globale. Mai mult, majoritatea comerțului internațional care nu are loc între țările UE este exprimat în dolari SUA. De altfel, UE a simțit această dominație atunci când SUA s-au retras de la acordul nuclear cu Iranul și au impus unilateral sancțiuni economice dure asupra Iranului.
În ce privește podurile care apar pe bancnotele euro, acestea sunt fictive. Inițial, designerul de bancnote și-a propus să înfățișeze poduri adevărate, precum podul Rialto din Veneția. Cu toate acestea, pentru a preveni disputa politică cu privire la podurile țării care ar trebui să fie prezentate pe bancnotă, BCE a ales să opteze pentru poduri stilizate, care reprezintă o anumită epocă arhitecturală, în loc de exemplare reale.