În zorii veacului al XVIII-lea, referindu-se la Înalta Poartă, adică la acei care luau decizii, în numele dreptei judecăți, dar cu o subtilitate ipocrită, Dimitrie Cantemir își varsă oful, în numele Țării Moldovei și mai cu sârg, gândindu-se la sine.
Sintagma-sentenție folosită de el, „Ipocrisiia dreptății la neamul vrăjitorilor foarte obiciuită ieste” – o, Doamne! – se potrivește ca o mănușă cu deciziile zilelor noastre, încropite în mocirla unor interese– deloc meschine – ci planificate, s-ar părea, cătinel-cătinel, ca să distrugă o nație!
Parcă așa mi-a șoptit pisoiul meu azi-noapte, pe când îmi tot fredona ultimele noutăți.
De unde le-o fi aflat… habar n-am, pentru că televizorul meu este în carantină… Așa, în mare, aflu… ce-și-cum… Pisoiașul meu are blăniță de leu-paraleu!…
Mă-ți crede, nu mă-ți crede, treaba domniilor-voastre!
Cine-s „tovărășeii”, grijuliii?! Ei, acolo, niște minți iluminate!… Minți iluminate decid mult prea mult și… mult prea departe!
Și uite-așa, aflu că se țintesc două discipline: Limba și Literatura Română și Istoria Românilor și Olimpiadele Naționale, cu o motivație de-a dreptul absurdă.
Am auzit bine… sau mi s-a părut?!
Și n-are dreptate Cantemir? Ba bine că nu!
Stau strâmb și judec drept… oare s-o mai fi DICTAT o așa aberație și într-un alt colț de lume? Sau noi suntem PIONIERII?!
Să nu vă mirați, dragilor, dacă într-o zi, respectivele discipline vor fi eliminate și din programa școlară, motivându-se că elevii fac alergie… patriotardă! Și tot o decizie de pionierat, fi-va? Pușchea pe limbă!
Livia Ciupercă / UZPR