Azi simt nevoia să scriu cuvinte din suflet, despre oameni cu suflet pe care i-am cunoscut, am colaborat în cadrul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Despre oameni cu care te întâlneşti scurt, o zi sau două, o săptămână, o lună şi rămâi profund impresionat de frumuseţea sufletească a lor. Mă raportez la o frumuseţe internă, a caracterului, a sufletului care se reflectă şi în exterior în diferite modalităţi.
Sunt oameni pe care îi vezi atât de însufleţiţi de ceea ce fac, de ceea ce vor să facă, de lucrurile pe care vor să le construiască sau vor să le lase în urmă. Este un sentiment incredibil să întâlneşti astfel de oameni.
Am avut ocazia, să urmăresc în opt luni de zile echipa de conducere a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, o mână de oameni, o echipă construită din OAMENI – oameni cu suflet. Am remarcat, fascinată, cum oamenii cu suflet atunci cand se întâmplă să fie împreună reuşesc să devină şi mai frumoşi, să-şi dea energie unul altuia. Cum câştigă energie din a oferi celor din jur energie, cum devin lideri doar prin faptul că vor să sprijine grupul sau echipa în care lucrează. Am asistat suspendată în timp la interacţiunile acestor oameni, şi am înţeles mai bine organizaţia pe care o remarcasem.
Istoria ultimilor ani din această organizaţie, scrisă de oamenii din faţa mea, mi-a dovedit că Schimbarea este posibilă. Schimbarea. De la condiţii de lucru până la mod de gândire. Poţi să schimbi mentalităţi formate în zeci de ani de obişnuinţă în doar 1-2 ani, dacă Schimbarea este tratată ca un proces de anvergură, bine coordonat, cu suficient import de oameni noi şi cu o excelentă identificare de oameni cu suflet din mediul vechi care au nevoie doar de un teren fertil pentru ca talentele şi intenţiile lor bune să înflorească.
Oamenii cu suflet sunt minunea noastră de fiecare zi. Cu un zâmbet, cu o vorbă dulce, cu un gest bând reușesc să înfăptuiască minuni. Căci nu este nimic mai preţios în momentele de monotone din viaţă decât un astfel de om, cu suflet, de minune. Omul cu suflet dăruieşte din inimă, nelimitat.
Iată câţiva oameni cu suflet:
Aşa cum este Nicolae Dan Fruntelată, care a zis:
“Suntem breaslă de oameni care au slujit presa română, adevărul românesc, aşa cum a fost el, aşa cum l-a oferit istoria acestui pământ, cu falsificările ei, cu minciunile ei de propagandă politică, în regimuri diverse, dar şi cu nobleţea unei profesii care a intrat, prin talent, prin sacrificiu chiar, în istoria culturii, a literaturii, a presei româneşti, ca martor principal la procesul acestor secole tulburi.”
sau vicepreşedintele Mihai Milca :
“Secretul oricărei reuşite, în viaţă sau în carieră, ţine de un anume patos al cunoaşterii, de munca stăruitoare, de comuniunea cu ceilalţi. De multe ori trebuie s-o iei de la capăt, să te reinventezi profesional, să performezi şi să convingi mediul în care evoluezi că tot ceea ce te animă este dorinţa de a face ceea ce ştii mai bine, mereu mai bine, neminţindu-te nici pe tine, nici pe ceilalţi, chiar dacă realităţile îţi pot fi potrivnice uneori, iar recunoaşterea meritelor tale vine, totalmente, prea târziu.”
sau purtătorul de cuvânt Miron Manega:
“Sunt rebel în raport cu tot ce încearcă să-mi anihileze identitatea. A mea şi a neamului meu. Această atitudine se bazează pe un cod de principii axiomatice, care pot fi considerate dogme. Şi, da, în acest sens, sunt într-adevăr dogmatic. Iar dogmele mele sunt, de fapt, acele certitudini de care vorbeam: mama, tata, strămoşii, istoria, Mihai Eminescu şi Dumnezeu.”
sau Directorul editurii „Detectiv Literar”, scriitorul Firiţă Carp:
“Mai întâi am auzit. Asta s-a întâmplat mai demult, nu mai ştiu exact când, îmi amintesc doar că am început să ascult. Ştim că nu orice auzire e urmată de ascultare, drumul de la auzire la ascultare, deşi scurt, uneori nu se parcurge. Dar acum, ori de câte ori îi aud vocea încep să ascult. De ce, nu aş putea spune precis, asta nu fiindcă n-aş avea ce povesti, ci pentru că ar fi prea mult de spus. Poate că mai întâi au fost, dar au şi rămas, desigur, inflexiunile rostirii. Sunt ca o invitaţie la a face linişte, sigur se va întâmpla ceva, atenţie! : Şi se întâmplă!”
Şi nu în ultimul rând Preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România DORU DINU GLĂVAN:
„Nu sunt visător, nu cred că vorbesc despre lucruri care nu se pot împlini, ci chiar pentru acest lucru militează Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România”
Am învăţat că frumuseţea adevărată vine din interior şi că oamenii cu adevărat frumoşi sau oamenii cu suflet nu stau în lumina reflectoarelor, ci se lasă descoperiţi. Şi am învăţat că oamenii cu suflet sunt tot mai puţini. Am învăţat că puterea unei femei nu constă doar în luptă. Ci în abilitatea de a renunţa atunci când realizează că luptă în zadar. Şi am învăţat că încă mai am atât de multe de învăţat…!
UN AN CU SĂNĂTATE ŞI ÎMPLINIRI PENTRU ACEŞTI OAMENI CU SUFLET, OAMENI MINUNAŢI!
Viorica Nicolescu / UZPR