◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro15.04.2024

Sâmbăta mea grăitoare

Anii în care citeam toate manuscrisele ce aveau să capete statut de carte, adică să devină vehicul spiritual de sine stătător, m-au îmbogățit cu atâtea experiențe de neuitat, încât nu știu dacă până la urmă i-am ajutat eu pe respectivii autori sau mi-au făcut ei acel bine urieșesc, pe care doar lectura te poate ajuta să-l trăiești.
Una dintre aceste cărți m-a impresionat atât de mult, că îmi amintesc adesea de ea, mai cu seamă sâmbăta. Și-mi amintesc nu doar fiindcă e vorba despre un roman cu totul aparte, ci și datorită celui care a scris-o, o persoană care s-a născut într-o zi când Divinitatea împărțea cu generozitate delicatețe sufletească și sensibilitate. Ca să spun mai direct, este vorba despre un om căruia i se citește bunătatea pe chip din prima, un om cu gingășa firii surclasând întotdeauna firescul. El mi-a explicat cât de important este postul în viața credincioșilor și, fiindcă se poartă cu sfințenie în asemenea zile, s-a obișnuit să se poarte ca un sfânt întotdeauna. De fapt, cam seamănă cu cartea lui, despre care o să vă spun doar câteva fraze. Citeam la ea de vreo cinci zile, cărțile dense eu le parcurg anevoios, și în zorii unei sâmbete mă apropiam de final. Numai că noaptea o reacție alergică îmi afectase pomeții obrajilor într-un hal de nedescris, umflături stranii întinzându-se periculos spre ochi, că abia-abia îi mai puteam ține deschiși. Începusem să mă tem că nu o voi termina, tratează un subiect absolut cutremurător, este vorba în esență despre calea golgotică dinspre pustiul necredinței către lumina celei mai profunde transformări a ființei umane prin puterea credinței, și mie mi se părea că, din cauza prea multelor mele păcate, sunt pedepsit să nu desăvârșesc corectura, fiindcă făceam și o corectură totodată.
În fine, m-a învrednicit Cel de Sus să închei lucrarea, împrejurul ochilor s-a dezumflat încet-încet. Luni aveam manuscrisul corectat, iar la întâlnirea cu Dumitru Manolache, autorul, eram mai bogat cu o experiență covârșitoare. I-am povestit ce am pățit și el m-a cercetat cu două lumini înțelegătoare, ba cred că a încăput și un surâs sub ele.
Cartea avea să apară curând cu titlul SÂMBĂTA MUTĂ și s-a bucurat de un succes teribil. Iar lectura ei îmi va aminti toată viața despre sâmbăta mea grăitoare.

Firiță Carp / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *