◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro02.03.2024

Exilul față cu Utopia politică

În anul centenar„Monica Lovinescu”, când majoritatea dialogurilor, dezbaterilor și a lansărilor de carte de la Târgurile și evenimentele editoriale din toată țara s-au axat pe tema „Memoria ca datorie”, apariția unei cărți noi pe această temă, „30 de scriitori români din exil. 1945-1989” (București, Ed.Basilica, 2022), a scriitoarei și jurnalistei Daniela Șontică vine ca o confirmare a ideii că în, lumea de azi, totalitarismul, manipularea evidenței, subsumarea adevărului cultural sau social unor interese individuale, de clasă, sau de grup, atacul la adevărurile identitare, la structura spirituală a unui neam, reprezintă un adevărat boicot al istoriei, o trădare de neam ce trebuie denunțate ca atare. În acest sens,  exemplul exilului cultural românesc din perioada 1945-1989, ilustrat prin cele 30 de portrete/medalioane de scriitori și jurnaliști, și cele 9 interviuri din cartea Danielei Șontică reprezintă o exemplificare a ceea ce un fin cunoscător al literaturii exilului, jurnalistul și eseistul Dan Anghelescu  numea recent,  într-un articol publicat în Revista de cultură „Curtea de la Arges” (nr. 12, 2023) „o formă de rezistență în fața Utopiei” , în cazul de față a Utopiei politice de tip  totalitarist, asupra căreia Monica Lovinescu atenționa încă din vremea când o parte din intelectualii Occidentului păreau că se înclină în fața „farmecelor” ademenitoare ale lui Stalin.

Iar acest lucru se întâmpla și pentru că, în numele unei civilizații occidentale egalizatoare și îngăduitoare, intelectualii din Vest cedaseră „în confruntarea cu inamicul”, deschizând calea acceptării arbitrariului, contrar chiar principiilor fondatoare ale civilizației occidentale. Este, așadar, meritul exilulul literar românesc, cu deosebire al scriitorilor evocați de Daniela Șontică în cartea ce primește azi girul și Premiul UZPR,  de a „deschide ochii”  în primul rând celor din vestul Europei, iar apoi al masei de români rămași dincoace de Cortina de Fier, asupra pericolului „timpului faustic”,  despre care vorbea și Oswald Spengler, autorul  cărții „Declinul Occidentului”, un timp al „marilor catastrofe și surpări”.

Ceea ce părea, la vremea când generația exilului occidental a trăit acele vremuri, o premoniție, s-a adeverit întru totul după 1990, când strigătul „în deșert” al scriitorilor evocați de Daniela Șontică în cartea sa a devenit parcă și mai actual. Este, ceea ce o mare moralistă și luptătoare pentru drepturile omului, Hannah Arendt numea „pierderea reperelor, dezrădăcinarea în masă a omului”. Azi, când civilizația umană, în special cea de tip vestic se află într-un imens pericol,  ce se vede chiar și cu ochiul liber, fiind pe care să se dizolve într-un conglomerat de tip egalizator, singura salvare rămâne morala Est-Etică,  promovată cu atâta sârguință de Monica Lovinescu și  de comilitonii săi, chiar din inima  Vestului,  care azi abia își mai trage suflarea. Este și acesta,  dacă vrem, o formă de „protocronism” românesc,  sui-generis.

Văzută astfel, cartea Danielei Șontică, scrisă cu mijloacele jurnalistului, dar și cu sensibilitatea poetului nativ, care este autoarea, rămâne și o pavăză în calea uitării. În același timp,  este și o istorie literară condensată, un ghid necesar și actual pentru înțelegerea acestei (noi)  generații „pierdute” a literaturii noastre. Regăsim în ea nume celebre, de la Mircea Eliade, Cioran, Ionesco, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, frații Ciorănescu etc,  la autori mai puțin cunoscuți publicului românesc, dar cu merite literare depline, precum editorul Leonid Mămăligă/Arcade,  latinistul N. I. Herescu, eminescologul Lucian Boz, ori romancierul Vintilă Corbul, și mulți alții. I se poate reproșa, desigur, acestei cărți, scurtimea. Pe bună dreptate, publicul vrea să știe mai multe despre scriitorii exilului. În acest sens, celor 30 de „fișe de dicționar”, autoarea adugă și 9 interviuri cu o serie de autori care și-au dedicat ani din viață studiului literaturii exilului, unul dintre aceștia fiind din Dan Anghelescu, deja amintit anterior.

Jurnalist activ, absolventă a Facultății de profil a Universității „Spiru Haret”, redactor la „Privirea” și la „Jurnalul Național”, și cu deosebire la publicația „Lumina”, unde a fost o vreme și redactor-șef (2010-2015),  membră a UZPR din 2017, Daniela Șontică este și unul dintre puținii gazetari premiați chiar de PF Daniel cu Ordinul „Sfântul Iacob de la Neamț, noul Hozevit”, pentru merite în promovarea pastorației românilor din afara României. Într-un fel, și cartea de față este o „nouă pastorație”, iar premiul UZPR confirmă această vocație.

 

Marian Nencescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *