Mass-media, la fel ca societatea mondială actuală, se află în fața unor provocări impuse de explozia tehnologică și de marile transformări economice, sociale, administrative, politice și chiar militare, care imprimă vieții noastre un ritm amețitor.
Trecerea de la tehnologia analogă la cea digitală, de la transmisiunile audio la cele video, apoi la holografie (înregistrarea unei imagini tridimensionale pe un suport bidimensional), de la vechile tiparnițe la imprimantele moderne digitale controlate prin inteligența artificială, au generat o profesionalizare tot mai ridicată a celor care își desfășoară activitatea în domeniul presei, fie ea audio-video, online sau tipărită pe suport de hârtie sau electronic. Tehnologia ne-a împins spre culmi pe care nici nu le bănuiam în urmă cu 30-40 de ani. Dar singurul mijloc de comunicare, ,,cuvântul”, rămâne baza transmiterii verbale sau scrise, chiar dacă se încearcă uneori impurificarea lui.
De aceea este important ca acesta să fie transmis ascultătorului sau cititorului cu maximă atenție, fiindcă acuratețea unei relatări jurnalistice presupune redarea cu obiectivitate, cât mai aproape de realitate.
Ne naștem și trăim într-un dualism antagonist, într-o permanentă basculare pe talerele vieții și a morții, într-o ciudată existență a non-existenței bazată pe ficțiunea realului. Deliciul contrariilor care ne animă existența, manifestare ancestrală ce pare că scufundă realitatea în ficțiune, ne poate încurca uneori în relatările jurnalistice fiindcă ne aruncă în paradoxuri existențiale, care cunoscute, ne pot ajuta în construcțiile literare pe care le dorim nu numai obiective dar și stimulatoare ale atenției ascultătorilor sau cititorilor.
Să luăm spre exemplu noțiunea de libertate, atât de utilizată în toată mass-media. La prima vedere, aparenta simplitate a ei ne împiedică să observăm paradoxul din spatele acesteia. Să încercăm să lămurim acest paradox al libertății.
Libertatea, acest concept filosofic, cunoscut încă din Antichitate, a fost folosit de-a lungul istoriei prin reprezentări multiple. Epoca modernă, care a debutat cu un șir de revoluții în întreaga lume, a adus acest concept mai aproape de cetățean. Folosirea generică de libertate, care deși a înflăcărat spiritele revoluționare de fiecare dată, a fost lipsită de substanță tocmai prin faptul că utilizarea sa, fiind mai puțin cunoscută sau neexplicată maselor, a creat uneori situații contradictorii. Aceeași situație confuză o regăsim și în zilele noastre, când fiecare înțelege ce vrea din această noțiune și bineînțeles conduita corespunzătoare a acestei stări intră, nu de puține ori în contradicție cu regulile sociale.
Aruncând o privire asupra conținutului acestui concept filosofic, vom descoperi aspecte la care nu ne-am gândit. Am preluat mecanic noțiunea de libertate, așa cum ne-a fost ea servită și am gândit-o fiecare prin prisma propriei conștiințe.
Ideologii au sesizat puternicul impuls mobilizator generat de folosirea noțiunii de libertate și au introdus-o în toate platformele-program, de multe ori fără a se specifica despre ce libertate vorbesc. De aceea este necesar să înțelegem câteva dintre nuanțele teoretice care oglindesc de fapt, realitățile sociale.
Primul pas pe care îl facem este să consultăm Dicționarul Explicativ al Limbii Române, unde aflăm că există patru definiții pentru libertate, dintre care prima este ,,posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorințăʼʼ.
Făcând o scurtă trecere în revistă a unora dintre cele mai importante etape istorice, vom constata o oarecare nuanțare în explicarea acestui concept, de către filosofii vremii. Ne va surprinde faptul că găsim referiri la libertate cu mult înainte de Hristos, în plină epocă sclavagistă. Astfel școala filosofică Epicureism fondată la Atena în anul 306 î.Hr. de către filosoful antic Epicur (341-270 î.Hr.) vedea ca instrumente esențiale pentru obținerea fericirii libertatea oamenilor de teama divinității și libertatea oamenilor de teama de moarte, demonstrând că moartea nu reprezintă nimic pentru oameni. ,,Când noi existăm, nu există moarte, iar când e moarte, nu mai existăm noi”.
Din punct de vedere al evenimentelor istorice, în care ideile de libertate apar mai pregnant, trebuie să amintim Revoluția engleză (1640-1688), care a fost prima dintre marile revoluții ale epocii moderne. Cel mai important document promulgat de regele Carol al II-lea a fost Habeas Corpus Act din 1679, ce garanta libertatea individuală. A urmat Revoluția americană. La al doilea Congres de la Philadelphia, din 4 iulie 1776, Thomas Jefferson, sub influența principiilor iluministe, și-a exprimat ideea de apărare a drepturilor cetățenești, viața, libertatea și năzuința spre fericire..
La 14 iulie 1789 – căderea Bastiliei anunța începutul Revoluției franceze (1789 – 1799), când societatea franceză a trecut de la monarhia absolută la monarhia constituțională și apoi la republică. La 26 august, Adunarea Națională a publicat Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului în care idealurile revoluționare au fost rezumate în formularea Libertate, Egalitate, Fraternitate.
Și Constituția liberală poloneză din 1791 a fost cunoscută pentru ideea de liberalism.
Revoluțiile europene începute în anul 1848 au preluat ideile de libertate. Noțiunea de libertate începea să capete un domeniu de aplicare mai larg: libertate politică, libertate civilă, libertate negativă, libertate pozitivă, libertate ca oportunitate, libertate ca exercitare, libertate și vătămare, etc.
Bineînțeles că și Revoluția română din 1989 a fost animată de dorința de libertate. Această dorință afirmată în fața maselor și însușită de acestea, a fost exprimată într-o formă generală lăsând loc fiecăruia să înțeleagă ce vrea. Ideologii momentului au încercat să creioneze ca repere ale libertății: eliberarea de comunism, libertatea de a călători în toată lumea, libertatea de opinie, etc. Paradoxal este că, unii cetățeni au înțeles că libertatea enunțată le permite să facă orice vor. Ei, tocmai aici este problema! Deși definiția simplă a libertății exprimă teoretic exact acest lucru, în realitate nu putem vorbi de o astfel de libertate. De aceea unii teoreticieni stabilesc necesitatea cunoașterii subiectului libertății și definirea raportului față de ce sau de cine se obține această libertate.
Este oarecum un nonsens – libertatea afirmată teoretic nu prea își găsește aplicabilitate practică în viața de zi cu zi. De aceea, unii consideră ideea de libertate a fi o utopie.
În societate (părerea subsemnatului) nu poate exista libertate absolută deoarece însuși modul nostru social de conviețuire, ne aduce destule îngrădiri sau constrângeri. Ne naștem, creștem și trăim într-o familie unde există reguli, tradiții, obligații, care, vrând – nevrând, ne produc unele constrângeri. Avem un loc de muncă unde libertatea ne este limitată de un anumit program, norme interne și relații de serviciu. Trăim într-o localitate și într-o țară unde trebuie să ne supunem unor legi, acte normative sau cutume sociale. Astfel, pot afirma că libertatea mea se termină acolo unde lezez libertatea celor din jur. Pe drept cuvânt Abraham Lincoln afirma că libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine. Și Schopenhauer arăta că omul este liber să vrea ceea ce vrea, dar nu este liber să facă orice vrea.
Cu tristețe observăm că în societatea românească încă mai există mulți care consideră că au dreptul să facă tot ce doresc. Așa se ajunge la tâlhărie, viol, hoții și chiar crimă. Paradoxul noțiunii de libertate nu este înțeles, de aceea, cred eu că, ar fi necesar să se studieze în școli încă din ciclul primar. Copiii înțeleg mai ușor, iar când vor fi adulți vor ști deja cum stau lucrurile.
Referitor la acest subiect, la acest paradox al libertății, mi-a atras atenția un fragment dintr-un eseu al unei eleve de clasa a XI-a, de la Liceul Ion Creangă din Chișinău, Mihaela Iordăchescu: Există oare libertate? Ori poate libertatea este una dintre cele mai interesante născociri ale omului, ale cărei efecte le percepem ca pe cele ale microundelor?”
Andrușa R. Vătuiu
redactor-șef al revistei „Tribuna seniorilor mehedințeni”
(Revista UZP, nr. 29/2023)