Mulțumesc colegilor și prietenilor care au preluat și au difuzat, inclusiv pagina Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, articolul meu, apărut ieri în ,,jurnalul’’ , articol în care mă delimitam în termeni fermi de o nemernică postare apărută pe canalul mediatic Google Maps, în care, în locul denumirii ,,Catedrala Mântuirii Neamului’’, apărea ,,Catedrala Prostirii Neamului Românesc’’. Postare care consider că este, în egală măsură, o blasfemie la adresa Bisericii Ortodoxe Române, a marii familii a credincioșilor ortodocși din țara noastră și o intolerabilă încălcare a normelor deontologice ale profesiunii de ziarist.
Mulțumirile mele se adresează,deopotrivă, cititorilor textului care, pe canalele media în care a fost el reluat și difuzat, și-au exprimat susținerea. Cerând, așa cum am făcut și eu, ca administratorul paginii Google Maps să șteargă nenorocita postare, iar ANCOM, în calitate de instituție care protejează interesele utilizatorilor de comunicații din țara noastră, să intervină și să stabilească dacă, în acest caz, sunt întrunite condițiile pentru sancționarea sus-menționatului portal.
De bună seamă, textul meu nu este un fapt izolat. Dimpotrivă, în răstimpul de când nemernica făcătură a fost difuzată în spațiul virtual, un mare, semnificativ de mare, număr de utilizatori ai social media și-au exprimat indignarea și au reprobat scabroasa postare.Cerând, și ei, ca administratorul Google Maps să o șteargă, iar ANCOM să intervină fără întârziere. Din păcate, până acum, nu ne-am ales decât cu o dublă dezamăgire!
O dată pentru că, nici până la această oră, de pe pagina Google Maps mizeria nu a dispărut. Și, a doua oară, pentru că, tot până la această oră, ANCOM nu a catadicsit să miște un deget. În această împrejurare, ce am putea să mai spunem?…
Să admitem, într-oprimă instanță, că în cazul Google Maps ar fi vorba despre o chestiune care ține de modul în care este gândită și pusă în fapt politica editorială a canalului. Ceea ce, până la urmă, s-ar prea putea să aibă și unele nedorite consecințe asupra cotei de credibilitate și a audienței sale.Inclusiv și, deloc în ultimul rând, vorbim despre credibilitatea acestui canal media în cadrul breslei noastre și a gazetarilor indiferent de opțiunile lor politice sau religioase.
Lucrurile se schimbă, însă, în mod categoric, atunci când ne referim la atitudinea ANCOM. Unde nu putem să mai vorbim doar despre superficialitate și despre o păguboasă neglijență, ci, pur și simplu, de sfidarea semnalelor venite din partea presei și a opiniei publice. Atitudine absolut inacceptabilă și de netolerat atâta vreme cât este vorba despre o instituție publică. Instituție care, după cum se cunoaște, a sărit, cu alte ocazii și nu chiar cu motive foarte bine întemeiate, ca arsă și a dispus închiderea, samavolnică și abuzivă, unor canale media. Cazul ,,Justițiarul’’ fiind ilustrativ în acest sens.Cât privește faptul că, ulterior, ANCOM a revenit și a anulat prohibiția, asta nu schimbă cu nimic esența problemei. Și anume faptul că, profitând de regimul stării de urgență, anumiți decidenți impun lumii presei, scrise, audiovizuale și, mai nou, social media, o cenzură draconică și, atenție mărită!, aplicată cu o fățișă dublă măsură.
În plus dacă ne referim la specificația că ANCOM ,,este instituția care protejează interesele utilizatorilor de comunicații din România’’, cu siguranță că este cazul să ne întrebăm, direct și fără menajamente:ale cui interese le protejează tăcerea, lipsa de reacție a conducerii și a funcționarilor publici din această instituție?
Șerban CIONOFF