Stemele şi sigiliile persoanelor şi instituţiilor religioase fac parte dintre cele mai valoroase izvoare istorice [1]. Studierea lor din punct de vedere al conţinutului reprezentării ne îngăduie cunoaşterea în ansamblu al convingerilor şi credinţelor diferitelor generaţii. Deşi cele mai multe însemne heraldice ecleziastice au în reprezentare înfăţişaţi sfinţi, scene religioase sau edificii reprezentative, uneori în compoziţiile de această factură se pot observa ideile laice şi talentul artistic, caracteristice epocii respective, cu ajutorul cărora desluşim fenomene istorice prin care posesorii au voit să se individualizeze în ochii contemporanilor şi generaţiilor ce au urmat. În acest sens, în primul caz, stemele şi sigiliile ecleziastice reprezintă diferite construcţii religioase, uneori vechi şi valoroase pentru studierea evoluţiei arhitecturii, iar altele, înfăţişează sfinţi patroni sau scene biblice în legătură cu hramul instituţiei religioase respective, redau aspecte ale dezvoltării artei creştine. În cel de-al doilea caz, în aceste compoziţii heraldice, cei drept mai rar, se află incluse şi elemente cu caracter laic. Stemele ecleziastice [2] au fost elaborate pentru instituţiile religioase în conformitate cu organizarea Bisericii Ortodoxe Române, la acea dată. Între stemele ecleziastice ce conţin în compoziţie pe lângă reprezentările religioase, figuri heraldice de altă factură se numără şi stema Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului [3].
Stema Episcopiei Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei
Această stemă ecleziastică se păstrează pe unele izvoare documentare deja publicate, în antetul unor acte emise de Episcopie [4], îndrumătoare bisericești misionare și patriotice [5], sigilii [6], pliante etc. Stema a fost reprezentată și pe edificii ecleziastice: Paraclisul de vară al Mănăstirii Hodoș-Bodrog [7], pictată deasupra uşii de intrare de la Reşedinţa fostei Episcopii [8] sau într-un frumos vitraliu [9] din numita instituţie (azi sediul Arhiepiscopiei Aradului). În rândurile de mai jos, prezentăm stema Episcopiei Aradului reprezentată pe acest vitraliu.
Stema Episcopiei Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei, reprezentată pe un vitraliu
Compoziţia acestei steme ecleziastice are următoarea înfăţişare: într-un scut oval cu marginea inferioară ascuţită, pe albastru, o construcție religioasă impunătoare de argint cu două turnuri înalte şi o poartă, văzută din faţă. Scutul așezat peste însemnele episcopatului, cârja – în dreapta, crucea – în stânga, încrucișate, ambele de aur, este timbrat de o mitră de același metal.
Doi lei de aur, afrontați susțin în dreapta și stânga scutul și stau pe arabescuri, albastre. În partea inferioară a scutului, într-un scut mai mic, rotund, cu bordura albastră, pe fond de aur, un corb natural spre dextra având în cioc cu inel de același metal. Din centrul flancului dextru și senestru al scutului, atârnă un șir de mătănii negre, ce înconjoară medalionul cu pasărea specificată [10]. Prima reprezentare asemănătoare cu această compoziţie o întâlnim în câmpul sigiliului ce validează un act din 7 decembrie 1842 [11]. Majoritatea elementelor descrise mai sus atestă în limbaj heraldic apartenenţa acestui izvor la instituţia menţionată: construcţia din centru reprezintă clădirea veche a Bisericii Catedrale Episcopale [12], având hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, construită între 1861-1870 [13], mitra, cârja şi crucea scot în evidenţă rangul acestei instituţii şi caracterul său religios, iar cei doi lei, preluaţi din armele Principatului Transilvaniei, exprimă faptul că autoritatea posesoare a stemei se află pe teritoriul acestei unităţi administrativ-teritoriale. Dacă sensul acestor elemente nu poate fi pus în discuţie, semnificaţia corbului cu inel în cioc necesită o profundă reflecţie. S-a considerat că, pentru a încerca să descifrăm semnificația acestui simbol heraldic este necesar, pe de o parte să privim retrospectiv istoria acestei instituții religioase, iar pe de alta să evidențiem locul pe care-l ocupă acest element în heraldica românească [14]. În ceea ce priveşte locul pe care-l ocupă corbul cu inel în cioc [15] în heraldica românească, se ştie că acest element reprezintă, fiind recunoscut din secolul al XV-lea, blazonul voievodului Transilvaniei Ioan (Iancu) de Hunedoara (1441-1456). Prezenţa corbului ținând în cioc un inel pe stema Episcopiei Aradului [16], face referire la faptul că şi administrarea zonei judeţului Hunedoara era sub jurisdicția canonică a acestei întinse eparhii. În heraldica și sigilografia Țărilor Române corbul cu inel în cioc îl întâlnim doar în câteva izvoare identificându-i pe domnii Țării Românești, Grigore al II-lea Ghica, Constantin Mavrocordat și Mihai Racoviță [17]. Inclus într-o originală compoziție cuprinzând într-un registru stema unită (acvila cruciată a Țării Românești și capul de bour cu stea între coarne al Moldovei), iar în altul scena săgetării corbului zugrăvită plastic (amintind după opinia mai multor specialiști legenda familiei Hunedoreștilor), corbul cu inel în cioc, constituie o aluzie la originea comună a românilor din cele trei țări, semnifică prin simbol ideea unității naționale [18]. Includerea acestui element în stema Episcopiei Aradului pe lângă faptul că evocă un moment de dezvoltare a religiei ortodoxe din Transilvania, evidențiază și contribuția Hunedoreștilor, înrudiți cu familia domnitoare a Țării Românești [19]. În ansamblu, reprezentarea însemnelor heraldice ale Episcopiei Aradului pe clădirea Reședinței și pe vitraliul descris mai sus, atestă faptul că această instituție își avea sediul în municipiul Arad, capitală de județ [20]. Compoziţia heraldică prezentată mai sus, asigură concordanţa elementelor acesteia cu caracterul religios şi tradiţia istorică a instituţiei, respectând heraldica bisericească, legile ştiinţei şi artei heraldicii.
Note bibliografice:
[1] Din multitudinea de lucrări privind izvoarele heraldice şi sigilografice ecleziastice, vezi: Maria Dogaru, Sigiliile mărturii ale trecutului istoric, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, pp. 228-241; Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, Ed. Știinţifică şi Enciclopedică, 1977, pp. 178-182; Maria Dogaru, Din heraldica României, Bucureşti, Ed. JIF, 1994, pp. 162-164; Dan Cernovodeanu, Evoluţia armeriilor Ţărilor Române de la apariţia lor şi până în zilele noastre (sec. XIII-XX), Brăila, Ed. Istros, 2005, pp. 325-335.
[2] Între 1927-1936 Comisia Consultativă Heraldică fixa stemele mitropoliilor şi episcopiilor ortodoxe ale României unificate”; Arhivele Naţionale ale României, Fond Comisia Consultativă Heraldică, dosar 87/1928.
[3] Maria Dogaru, ,,Un izvor istoric inedit: stema Episcopiei Aradului”, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCIX, nr. 3-4, 1981, pp. 357-361; Prot. Iov Orădan, ,,Un izvor istoric inedit: stema Episcopiei Aradului”, în Astra arădeană, Arad, nr. 1/2002, p. 6; Titus Dorin Tripa, ,,Reprezentări heraldice conținând simbolul Corvineștilor”, în Sargeția-Acta Musei Devensis, XXVIII-XXIX, 2, 1999-2000, pp. 489-490.
[4] vezi Maria Dogaru, Un izvor istoric inedit: stema…, pp. 358-361.
[5] Stema este reprodusă cu mici modificări pe unele îndrumătoare bisericești.
[6] Stema Episcopiei Aradului este înfățișată și în sigiliul Consiliului Eparhial al Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, rotund (40 mm), imprimat în tuș pe un act emis la 7 octombrie 1954. Complexul Muzeal Arad, Fond Muzeu Oraș, nr. 2901/A.
[7] Vezi Augustin Mureșan, Ioan Popovici, ,,Stema Episcopiei Aradului pe Paraclisul de Vară al Mănăstirii Hodoș-Bodrog”, în Analele Aradului, Anul III, nr. 3, 2017, pp. 241-247.
[8] Augustin Mureșan, ,,Stema Episcopiei Aradului reprezentată color pe clădirea sediului Eparhial”, în Crisia, LI, 2021, pp. 177-184.
[9] Vezi reproducerea acestei steme ecleziastice la figura reprezentând: vitrou din Reşedinţă: Stema Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, în Monumente bisericeşti din Arad şi împrejurimi, Pliant, Ed. Episcopiei Aradului, 1971, p. 4.
[10] Forma actuală a acestei steme a fost stabilită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, apud Maria Dogaru, ,,Un izvor istoric inedit: stema”…, p. 358.
[11] Maria Dogaru, Un izvor istoric inedit: stema…, p. 358.
[12] Despre bisericile catedralei vechi ale Aradului, vezi Gh. Liţiu, ,,Începuturile catedralei din Arad”, în Mitropolia Banatului, an XVIII, nr. 1-3, 1968, pp. 84-94; Horia Medeleanu, ,,Catedrala Aradului în veacul al XVIII-lea”, în Mitropolia Banatului, anul XXXIII, nr. 7-8, 1983, pp. 447-459; pr. dr. Pavel Vesa, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalități (1706-1918), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2006, pp. 566-569.
[13] Pr. dr. Pavel Vesa, op. cit., pp. 566-569.
[14]MariaDogaru, ,,Un izvor istoric inedit: stema…” pp. 358-360.
[15] În legătură cu originea şi legenda istorică a familiei Corvineştilor, vezi: Camil Mureşan, Iancu de Hunedoara şi vremea sa, Ediţia a II-a, Bucureşti, 1968, p. 42; Adrian Andrei Rusu, Ioan de Hunedoara şi românii din vremea lui, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1999, pp. 28-29; Ioan-Aurel Pop, Hunedoreștii. O familie europeană, Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2020 ş. a.
[16] Corbul cu inel în cioc se află încrustat şi pe unele obiecte de cult în posesia Episcopiei Aradului, vezi Maria Dogaru, ,,Un izvor istoric inedit: stema…”, p. 361.
[17] Maria Dogaru, Sigiliile mărturii…, pp. 80-88; idem, ,,Însemne heraldice reflectând ideea unității naționale”, în Revista Arhivelor, Anul LV, vol. XL, 1979, Supliment, p. 219; Augustin Mureșan, ,,Scena săgetării corbului reprezentată în sigilii domnești din secolul al XVIII-lea”, în Ziridava, XXIII, 2002, pp. 413-421.
[18] Vezi: C. Moisil, ,,Stema Românei. Evoluția ei istorică și heraldică”, în Boabe de grâu, Anul II, nr. 2, 1931, p. 15; Aurelian Sacerdoțeanu, ,,Sigiliul domnesc și stema țării. Conceptul de unitate a poporului român pe care îl reflectă și rolul avut în formarea ideii de unire”, în Revista Arhivelor, XI, nr. 2, 1968, pp. 20-21.
[19] Maria Dogaru, ,,Un izvor istoric inedit: stema …”, p. 361.
[20] Episcopia Aradului înfiinţată în anul 1706 a fost ridicată în 2009 la rangul de Arhiepiscopie.
Augustin Mureşan
Protos. Nicolae M. Tang
Foto: Arhiepiscopia Aradului