Scriitorul și publicistul craiovean Tudor Nedelcea continuă demersul bibliografic început cu volumul I din 2014,
structurându-și cartea într-o formulă ușor de urmărit nu numai de cititorul de azi, dar și de cercetătorul de mâine, care are la un loc întregul dosar al „receptării critice” de care s-a bucurat istoricul și criticul literar. Este de-a dreptul pilduitoare grija acestuia față de destinul operei sale, a felului în care ea constituie un corp bine definit al cercetării literare, înregistrat și păstrat ca atare în memoria culturală.
Lucrarea începe cu un consistent capitol de „Note biobibliografice”, urmând cu peste 25 de pagini color în care sunt reproduse, selectiv, coperțile cărților editate din 2014 până acum, din care am aminti: „Printre cărți și oameni, II, III, IV, V, VI, VII”, „Eminescu”, „Eminescu și China”, „Geneza ideilor social-politice și filosofice în literatura română veche”, „Biserica și societatea”, „Marin Sorescu sau vocația identității românești”, „Stihuri la stema țării, 1635-1830” ș.a. Se adaugă la acestea, tot selectiv, edițiile îngrijite și prefațate din scrierile lui Paul Gh. Zugrăvescu („Mama”, poezii), Florian Copcea („Eminescu: ideea europeană”), Ionel Turcin-Ion Pâșloiu-Axente Corneanu („Prizonierii de război români în malaxoarele morții din Gulagul stalinist”, „Eroul-martir Tudor Vladimirescu și Cronica revoluției române de la 1821, Album istoric”), Ilie Purcaru („O expediție în Sahara Olteană”), Mihaela Albu („Azi despre ieri”, interviuri), „Stihuri la Stema Țării Românești”, „Tudor Nedelcea. Corespondență primită”, precum și contribuțiile la cele două ediții ale „DGLR – Dicționarul general al literaturii române”, apărut sub egida Academiei Române (7 vol. ed. I, 10 vol. ed. a II-a), precum și în colectivul de „Ediții Mihai Eminescu” (200 vol.), apărute la Tipo Moldova în anii din urmă.
Ultima parte (pp. 269-308) reproduce color diplome și premii primite din partea Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova și revistei „Ramuri” (2011, 2014, 2018, 2020, 2021), Festivalului Internațional de Poezie „Mihai Eminescu” (2015, 2018), Centrului „C. Brâncuși” – Tg.-Jiu (2015), Ligii Culturale Române (2015, 2016), Academiei Române (2015), Societății Literar-Artistice dijUzdin, Serbia (2015, 2017, 2019, 2020), Bisericii Ortodoxe Române – Patriarhia (2015), Memorialului „Vasile Militaru” (2016), Academiei de Științe a Moldovei (2016, 2018, 2020), Bibliotecii Județene „I. G. Bibicescu”, Mehedinți (2017), Primăriei Comunei Dumbrăveni-Suceava (2017, 2018, 2020), hebdomadarului „Literatura și Arta” din Chișinău (2014, 2018), Societății „Mihai Eminescu”, Florești-Gorj (2019), UZPR – Premiul „Eminescu, ziaristul” (2019), Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala „Matei Basarab” – Vâlcea (2019), Consiliului Județean Gorj și Primăriei Tg.-Jiu (2021) ș.a.m.d.
Secțiunea finală, Album foto, reproduce fotografii înfățișându-l pe Tudor Nedelcea alături de confrați la diverse întâlniri și evenimente cultural-literare (Marin Sorescu, Dan Smântânescu, N. Vasilescu Capsali, C. M. Popa, Ioan Alexandru, St. Ciucă, Eugen Simion, Serge Fauchereau, Paul Rezeanu, Barbi Brezianu, Marcel Guguianu, Dan Grigorescu, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu, Eugen Doga, Fănuș Neagu, Grigore Traian Pop, D. R. Popescu, Constantin Preda, C. Zărnescu, Diana și Olivia Nedelcea, Tudor Gheorghe, Adam Puslojici, George și Ion Sorescu, Radu Ciuceanu, C. Bălăceanu-Stolnici, Mircea Micu, Petre Gigea, P. S. Nicodim al Strehaei și Mehedințiului, C. Protopopescu, Gh. Florescu, PF Daniel la Palatul Patriarhal, Dumitru Fărcaș, Nicolae Georgescu, Doina Rizea, ZenovieCârlugea, Zoia Elena Deju, Marinela Nedelcea, Ion Munteanu, I. Lascu, M. SuchiciAndrei și Ana Maria Păunescu, Nicolae Dragoș ș.a.).
Miezul lucrării îl constituie, după cum menționează și titlul, „reperele critice” din acest răstimp (2014-2021), întinzându-se de la p.47 la p. 268, reproducând articole din presă, comentarii, recenzii și cronici literare semnate de: L. Ciuchete, C. Cubleșan, Eugen Simion, Gh. Mihai, Lucian Chișu, M. Cimpoi, Al. Burlacu, Victor Crăciun, Mircea Popa, Fănuș Neagu, D. Apetri, N. Dabija, Aurel Ștefanachi, Georgiana Roxana Leana, N. Bellu, Jean Băileșteanu, Th. Codreanu, Mircea Pospai, Em. Marcu, Marian Barbu, Ion Brad, Constantin Lupeanu, Dan Lupeanu, Tudor Rățoi, Zenovie Cârlugea, Teofil Mehedințan, Stoica Lascu, , Gh. Păun ș.a.
Întrucât în acest interval istoricul și criticul literar, eseistul și editorul craiovean Tudor Nedelcea a împlinit 70 și, respectiv, septuagintaquinqueanni, în 2020, remarcăm articolele în care este omagiată personalitatea marelui cărturar oltean, subliniindu-se pasiunea cercetării istorico-literare a filologului pasionat de arhive, eminescianismul militant al acestui eminescolog de vocație („cărturar atins de nimbul «eminescianitei», om al Credinței și al Cetății, poligraf oltean «ziditor» de cărți” – Lascu Stoica), promovarea culturii românești în spațiile transfrontaliere (memorabilă prietenia cu scriitori din Serbia și Republica Moldova), susținător al cauzei eminesciene privind „românii de pretutindeni” (tratând „teme fundamentale ale culturii și istoriei românilor de pretutindeni” – Nicolae Dabija), vocația (tot mai rară, chiar și între confrați!) a prieteniei statornice (de menționat corespondența editată de curând), solidaritatea cu biserica neamului și implicarea în acțiuni de nivel eparhial și patriarhaletc. Toate acestea vorbesc despre o personalitate indimenticabilă a culturii și literaturii române de azi, „academician fără portofoliu”, cum supra-titram cronica la amplul volum de corespondență apărut în 2021.
Constatăm cu plăcere că ne regăsim și noi în secțiunea de „repere critice” cu cronicile dedicate volumelor apărute în anii din urmă: „Marin Sorescu sau vocația identității românești” (2020), „Stihuri la Stema Țării, 1635-1830” (2021), „Corespondență primită” (2021).
Nu vom repeta aici aprecierile noastre privind contribuția inebranlabilă în planul istoriei și criticii literare, trăsăturile definitorii ale scrisului nedelcian precum concepția luminoasă, acuratețea stilistică și acribia cercetării filologice, justețea judecăților literare, larga paletă a temelor abordate, de la valorificări istorice și filologice, la probleme privind cultura și spiritualitatea românească, cu implicarea în acțiuni de rezonanță națională, precum contribuția la edificarea cenotafelor dedicate lui Mihai Viteazul și Tudor Vladimirescu, la Strehaia, în acest an comemorativ și de mare cinstire e eroilor-martiri… Pe scurt zis, scriitorul Tudor Nedelcea e un mare naționalist, în sensul cel bun al cuvântului, un om care-și iubește Țara, tradițiile cultural-istorice, apărător al Poetului „nepereche” pe care, dacă l-am înțelege și prețui cum se cuvine, l-am avea drept neprețuit „îndrumător”național în multe privințe (amintim, totuși, contribuția sa eminescologică, prin „Eminescu”, Editura Academiei Române, 2020, 586 p., da rși: „Eminescu și socialismul”, „Eminescu și cugetarea sacră”, „Eminescu, istoricul”, „Eminescu, apărătorul românilor de pretutindeni”, „Eminescu și real semitismul”, „Eminescu și Macedonski sau drama unei polemici”, „Eminescu și Veronica Micle”, „Eminescu prin Oltenia”, „Shakespeare în viziunea lui Eminescu”, „China în viziunea lui Eminescu”, acestea două în colaborare cu Diana Cotescu, „Eminescu și necesitatea construirii Catedralei Neamului”ș.a.).
În general, lucrarea lui Tudor Nedelcea, „Repere critice” (II) continuă – precum alte cărți – un demers de gestionare a imaginii autorului, a felului în care aceasta a fost recepționată de istoricii și criticii literari contemporani de-a lungul vremii, constituindu-se într-un dosar solid de scriitor, dar și într-un memento pentru generațiile următoare, care vor fi, desigur, mândre de a avea în panteonul național de valori personalități precum inimitabilul și singularul Tudor Nedelcea, care – precum Blaga, cum observa cineva, mutatis mutandis – „trăiește doar pentru scris”…
Zenovie Cârlugea