M-am născut aici, în România, în oraşul port la Marea Neagră, Constanţa. Este ţara pe care nu am părăsit-o niciodată şi nici în viitor nu mă bate gândul să o fac, chiar dacă din cauza unor mentalităţi greşite şi a unor indivizi fără suflet şi caracter am suferit cu vârf şi îndesat aici, unde am crescut, m-am format şi afirmat ca cetăţean al acestui stat. Şi, deşi de-a lungul vieţii am avut multiple oferte de a-mi alege o altă ţară, am refuzat să fac acest pas. De ce? Fiindcă am învăţat la şcoală şi ştiu de la istorici că mă trag dintr-un popor european care încă trăieşte acolo unde a văzut lumina zilei pentru prima dată. Mă trag dintr-un popor care a cunoscut scrierea înaintea tuturor. O dovedesc tăbliţele de la Tărtăria. Stră-străbunicii mei ştiau să se semneze încă cu 7000 de ani în urmă, în timp ce scrierea sumeriană a apărut o mie de ani mai târziu.
Cu foarte mult timp, probabil cu mii de ani în urmă, de când s-a format acestor popor, luminaţii acestei ţări au gândit şi au lăsat ca „moştenire” veşnică naţiunii române 10 (zece) porunci, menite păstrării identităţii naţiunii noastre peste veacuri.
Iată cele zece porunci:
- Daţi copiilor noştri nume românesc.
- Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti.
- Limba românească este o moştenire din bătrâni şi, totodată, o avere care nu trebuie să se piardă niciodată.
- Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-le de la gură la gură ca să le ştie fiecare.
- Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile, precum şi toate lucrurile din vechime.
- Nu uitaţi, la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la români.
- Fiţi mândri că sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.
- Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
- Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte.
- Ca buni români, nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi.
Astăzi voi aborda ultimele patrui „porunci”:
- Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
Nu suntem şi nici nu am fost o mare putere, un imperiu, care să înglobeze în structura lui zeci de teritorii, etnii şi rase, dar ne-am păstrat ţara şi limba cu demnitate timp de milenii! Am fost în schimb un popor ospitalier şi tolerant cu toate etniile şi cu toţi cei care ne-au invadat ori ne-au vizitat ţara de-a lungul secolelor. Am avut abilitatea şi înţelepciunea nativă să ne păstrăm limba şi portul şi să fim noi cei care i-am învăţat pe toţi cei care „ne-au trecut pragul”, să-şi însuşească şi să studieze în limba cea frumoasă românească. Acesta este cu adevărat un motiv de mândrie pentru poporul român!
8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
8. Într-adevăr, ar trebui să fim mîndri de poporul nostru, care a ţinut piept şi s-a luptat cu toate liftele păgâne şi nu numai. Datorită jertfei strămoşilor noştri ţara noastră nu a fost transformată în paşalâc turcesc, ca exemplu al istoriei. Noi am ştiut să folosim diplomaţia, reuşind astfel să fim parteneri, nu slugi, cu toţi cei care au râvnit la aceste meleaguri. Ne-am păstrat şi, atunci când a fost nevoie, ne-am reîntregit ţara doar pentru că acest popor de sorginte tracică şi-a iubit şi apărat patria mamă.
- Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte.
La această poruncă suntem o naţiune repetentă, atâta timp cât, de mult prea multe ori am pus interesul personal sau de grup înaintea interesului general.
Cine pe cine mai întreabă în ziua de azi dacă simte cu adevărat româneşte?
Cu politici făcute pe picior ori impuse cu forţa, prin tot felul de metode inumane, precum a acţionat Securitatea împotriva întregului popor pentru susţinerea unui regim totalitar, al unui odios dictator şi a unei liote de îmbuibaţi inculţi, cu caractere meschine, nişte comunişti îndoctrinaţi până în măduva sufletelor lor. În această ţară românii i-au pedepsit pe români făcând posibilă existenţa experimentului Piteşti, o închisoare de exterminare a celor care s-au opus regimului comunist, ca şi cum nu erau suficiente celelalte puşcării politice – Gherla, Sighet, Aiud, Jilava cu sinistrul ei Fort 13, Galaţi, Râmnicu Sărat, Periprava sau Poarta Albă..
Dar în zilele noastre, mai mult decât oricând, s-a pierdut spiritul de într-ajutorare a celui bogat pentru cel sărac, nu mai există coeziunea familiei cu celelate neamuri! Am fost „infectaţi” cu ură, indiferenţă, indolenţă, răutate şi dispreţ de către conducătorii democraţi, care au minţit, au furat, au înjurat, au lovit, au înscenat, au jurat strămb, au folosit discursul dublu – una spuneau şi alta făceau, au umilit şi distrus încrederea în fibra noastră românească. Au ordonat arestări ilegale, şi-au pus slugile să facă denunţuri mincinoase la securitate împotriva adversarilor politici, au numit în funcţiile cele mai înalte ale statului tot felul de neica-nimeni, farisei şi obedienţi fără coloană vertebrală au vândut ţara, au dispreţuit şi au umilit naţiunea română. Fiecare dintre cei aleşi la conducerea ţării, au făcut câte ceva din abuzurile menţionate mai sus, dar unul, cel mai nemernic dintre toţi, le-a făcut pe toate!!
Cu toate acestea, au fost consideraţi de mult prea mulţi români ca fiind cei mai buni politicieni, pe care i-a şi ales, nu numai o dată, ci chiar de de două ori. Poate îi alegeau şi de trei ori dacă acest lucru nu era interzis prin Constituţie!!! Am avut o excepţie, în persoana Preşedintelui Ion Iliescu, care nu a avut la activ trei, ci „două mandate şi jumătate”!
Asta e, poporul decide, el şi-a ales conducătorii pe care i-a meritat!
- Ca buni români, nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi.
Deşi comuniştii ne-au impus timp de 50 de ani ateismul, credinţa poporului în Bunul Dumnezeu nu s-a pierdut niciodată.
Legătura cu Dumnezeu a creştinilor din Grădina Maicii Domnului, cum este considerată România, a rămas la fel de strânsă, puternică şi permanent evocată.
Dispariţia ciumei comuniste a readus poporul în biserici, disperând teama de a fi pedepsit pentru simplul motiv că eşti creştin-ortodox.
Este clar că binele acestei ţări, a României Mari cum ne place să auzim, a venit întotdeauna de la Divinitate!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
God blase you!
(Va urma)
Preşedinte Fondator OADO,
Prof.univ.dr. Florentin Scaleţchi