E primăvară. E cald, e frumos și colorat și tot ce ne înconjoară pare să ne surâdă. Primăvara, parcă, inimile și sufletele oamenilor cresc odată cu ziua, cântă odată cu păsările și radiază odată cu soarele. Frumosul din jur și frumosul din noi pare că se împletesc într-o armonie pe care, personal, o simt numai în această perioadă a anului.
De-a lungul timpului, ne-am îndepărtat mult de tot ceea ce înseamnă fericire, echilibru, bucurii și realizări.
De-a lungul timpului am început să ne ghidăm după idealuri artificiale și după repere de suprafață, din simpla dorință de a fi în rând cu lumea și de a avea o identitate socială și materială observată de oamenii din jur.
De-a lungul timpului eram mult prea focusați asupra unor preocupări superficiale și n-am mai realizat cât de grăbit se scurge acesta, cât de mult timp a trecut de la ultimul zâmbet sincer, și, probabil, cât de puțin timp mai e pentru a reuși să schimbăm ceva…
Doar ce au trecut sărbătorile Pascale și am fost extrem de atent la întregul proces din spatele pregătirilor.
În comparație cu alți ani, am observat câteva diferențe care m-au marcat,
asta probabil pentru că însemnătatea Paștelui m-a impresionat dintotdeauna, aceasta fiind una dintre sărbătorile mele de suflet.
Îmi amintesc cu atât de mult drag și dor, dar și cu o imagine clară și o aromă persistentă, de perioada aprilie-mai a fiecărui an din copilăria mea.
Începând cu înflorirea tuturor plantelor și a tuturor copacilor, continuând cu temperatura plăcută de afară și vântul îmbietor, și terminând cu atmosfera de la școală, nerăbdarea sosirii vacanței și bucuria din ochii de copil, toate aceste aspecte contribuiau la transformarea zilelor premergătoare Paștilor în cele mai frumoase zile ale copilăriei mele.
Eram fascinat de sarcinile, responsabilitățile și rigurozitatea pe care toți adulții din jurul meu le aveau înainte de această sărbătoare, atât din punct de vedere spiritual, cât și din punct de vedere social, organizatoric și culinar. Totul era bine planificat și totul avea un sens și o explicație. Vedeam oameni cum își curățau grădinile și curțile, auzeam covoarele cum sunt bătute la colțurile de bloc, simțeam zeci de arome cum ies pe geamurile bucătăriilor, iar în piețe, oamenii erau harnici și activi precum furnicile sau albinele care se pregătesc să reintre în stup.
Totul părea să aibă foarte mult sens și toate activitățile oamenilor păreau să transmită același mesaj și să aibă același scop: sacrificiu, praznic, bucurie, familie, Dumnezeu
Azi, în schimb, încondeiem ouăle în perle și diamante, neștiind, de fapt, de ce ar trebui să fie acestea roșii și de ce ar trebui să fie vopsite numai în Vinerea Mare.
Punem pe masa de Paște de la fructe de mare la cine știe câte și ce feluri de mâncare, neștiind de ce mielul este un simbol reprezentativ al acestei sărbători.
Dăm banii pe bilete spre târguri cu tematică din întreaga lume și, poate, acasă am ajuns o singură dată anul acesta
Ne ducem la biserică împinși de la spate și cu un coș plin de bunătăți pentru sfințit, când cea mai mare nevoie de lumină și sfințire o are tocmai propriul suflet și propriul cuget.
M-aș bucura să nu uităm că adevărata fericire în viață nu constă în ceea ce avem, ci în ceea ce avem de oferit, că adevărata mândrie în viață nu constă în ceea ce dovedim că știm, ci în ceea ce gândim atunci când suntem singuri, și că adevărata înțelepciune reprezintă investiția constantă în spiritualitate, alimentație sănătoasă și echilibru. (gazetanord-vest.ro)
