O comoară… Limba noastră
„Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.”
Alexe Mateevici (1888-1917), Limba noastră
Noncunoașterea sensului cuvintelor și preluarea acestuia din exprimarea altor vorbitori duce la formulări aberante și perceperea eronată a mesajului – sau neînțelegerea lui.
Un rol nefericit în răspândirea greșelilor din toate nivelurile limbii îl au ziariștii din multele noastre televiziuni. Astfel, o doamnă realizatoare a unei emisiuni, comentează aterizarea forțată a unui avion așa: „Pe aeroportul X s-a produs o adevărată „devălmășie…”, cuvânt care în Evul Mediu denumea folosirea în comun a unui spațiu (oglindă de apă, râu, pășune, pădure), ceea ce mai există și astăzi în satele din Ardeal unde există spații special amenajate în care toți sătenii își păstrează preparatele din carne de porc (jambon, tobă, caltaboși, slănină, cârnați…), fără ca vreun individ să ia ceva din ce este al celorlalți (iată cinstea proverbială a getodacilor).
Zilnic, în comentariile acestor ziariști auzi verbul „a corobora” folosit cu sensul de „a aduce la un loc”. Sensul acestui verb este: a întări, a sprijini, a consolida o spusă printr-o altă formulare (totul se referă la idei, exprimate, mai ales, în scris).
La un post TV doi ziariști „realizează” o emisiune în care prezintă greșelile comise de parlamentari. Ce este dureros, îngrijorător și revoltător este că ziariștii fac greșeli impardonabile. Ei prezintă parlamentarilor fraze pe care le numesc propoziții și chiar ei nu știu că sunt „corigenți” la limba română (ca și parlamentarii ironizați), ci nu „corijenți”. Elevii care nu întrunesc media de promovare (5) la un obiect rămân corigenți. Adjectivul „corigent” provine din franceză și denumește persoana ce trebuie îndreptată (moral, comportamental…). Cele două adjective sunt paronime: cuvinte cu grafie foarte asemănătoare (diferențiate de un sunet sau o silabă), dar cu sensuri diferite, uneori chiar opuse: compliment (salutare) – complement (parte secundară a propoziției); familiar (apropiat, cunoscut) – familial (ce se referă la familie); temporal (referitor la timp) – temporar (de scurtă durată); numeral (parte flexibilă de vorbire ce exprimă numărul obiectelor) – numerar (bani cheș); considerare (a lua în considerare, a se ține seama de…) – considerație (respect, apreciere); pronume (parte flexibilă de vorbire – de două feluri în limba noastră – care substituie substantivul) – prenume (nume primit la botez de o persoană); flagrant (evident) – fragrant (plăcut mirositor); eminent (înzestrat cu capacități intelectuale ieșite din comun) – iminent (pe punctul de a se produce, ce nu mai poate fi evitat); corectare (substantiv obținut prin derivare din verbul „a corecta”- a îndrepta, a corija) – corecție (pedeapsă corporală aplicată unui vinovat, bătaie).
Avem în limba noastră două verbe cu sensuri foarte apropiate și forme diferențiate doar de terminația la infinitiv: a datora (vb. de conj. I) și a datori (vb. de conj. IV-a). Ambele au la bază sensul de a avea o datorie materială sau morală. A datora se referă strict la o datorie bănească la o instituție sau morală față de o persoană sau neam. Participiul verbului are formele: datorat (respect datorat părinților/înaintașilor), sumă datorată (băncii sau unei persoane). A datori are următoarele forme la participiu: datorită – datorit. Forma de feminin singular datorită a devenit prepoziție a cazului dativ (alături de mulțumită, grație de al căror sens s-a contaminat în sens pozitiv). „X a obținut un mare succes datorită ajutorului/fratelui/părintelui/școlii etc.” Nu trebuie folosit cu sensul din cauza, cum se aude frecvent. „Datorită neatenției a produs un grav accident – Din cauza neatenției…”
Sensurile cuvintelor refulare-defulare sunt folosite greșit, cauza fiind necunoașterea lor de către unii vorbitori. Deseori auzim „Canalele au refulat în cartierul X, transformând strada într-un râu”. Precizăm că respectivii termeni se referă, în primul rând, la procese psihice și au fost creați de Sigmund Freud, psihanalistul care a analizat și a precizat nivelurile psihicului uman; conștient-inconștient. Astfel a refula înseamnă a trimite din conștient în inconștient dorințe, idealuri, visuri ce nu pot fi îndeplinite din varii motive. De aceea numim o persoană, un individ ce și-a înăbușit gândurile un refulat. Ștergerea din conștient este doar aparentă, deoarece, când conștientul nu mai este în stare de veghe (stare onirică, stare bahică), subconștientul scoate din profunzimile sale toate cele refulate și depozitate, sub forma viselor. Procesul se numește defulare, denumire ce se aplică și fenomenului în cadrul căruia canalele s-au umplut de apă și dau pe dinafară prin puternice jeturi de apă. Deci și canalele defulează, ci NU refulează.
Este bine cunoscut faptul că în limba noastră au pătruns cuvinte din limba franceză. Astfel întâlnim termeni precum fortuit – care are sensul de întâmplător, intervenit pe neașteptate. În limba noastră există cuvântul forțat – făcut/executat/impus cu forța. Asemănarea primei silabe a celor două cuvinte (for) a dus la preluarea cuvântului fortuit cu sensul lui forțat. (Procesul se numește atracție paronimică și etimologie populară). În același context amintim: lucrativ – care produce, aduce venituri bănești substanțiale (meserie lucrativă) care a fost asimilat cu lucrat – făcut, executat. În vitrina unui magazin de croitorie se putea citi: „Aici este un atelier lucrativ” – contrucție pleonastică, dearece în atelier se lucrează – (sau voiau să spună că se produceau sume importante de bani?).
Un „intelectual zice doct pe un post TV: „Trebuie să îmbunătățim în bine sistemul judiciar.” Oare ce înseamnă „a îmbunătăți”? (Fără comentarii!!). Un alt comentator, referindu-se la siturile arheologice de pe tot cuprinsul spațiului carpato-danubiano-pontic afirmă: „Gestul profesorului X este salutar…”, adică demn de a fi salutat. Precizăm că salutar este un adjectiv ce se referă la un medicament sau un preparat ce salvează viața, potrivit unei stări de sănătate precară.
Termenul „cotidian” are în limba noastră două valori morfologice: substantiv și adjectiv. Substantivul cotidian denumește ziarul ce apare zilnic și are următoarele forme: sg. cotidian – plural cotidiane. Adjectivul „cotidian” arată însușirea unor fapte, evenimente, întâmplări ce se petrec zilnic. Are două terminații: sg. masculin și neutru – cotidian; feminin – cotidiană și are trei forme flexinare. Deci: cotidian (sg.m.n.); cotidiană (sg.f.); cotidiene (pl.m.f.).
Unele posturi TV au introdus în programele lor și rubrici în care autorii corectează greșelile de exprimare ale personalităților zilei sau ale colegilor. Regretabil este că nu văd, spre exemplu, că de 20 de ori pe zi apare scris pe ecran „apelanții noștrii”. Cândva toți școlarii știau că pronumele posesiv „ai noștri”, „ai voștri” se scriu corect cu un singur „i”. NICIODATĂ cu doi „i”.
Îngrijorător este, de asemenea, faptul că specialiștii unui domeniu, precum cei ai Institutului de Meteorologie, fac greșeli în prezentarea fenomenelor: „Au fost ploi care la rându-i au produs…” Corect: „Au fost ploi care la rându-le au produs…” sau „Producerea de avalanșe e favorizată din cauza temperaturilor ridicate…”. În această propoziție sunt mai multe greșeli. Avalanșele fiind un fenomen cu grave urmări nu sunt favorizate, ci produse de… Verbul „a favoriza” are sensul de „a fi prielnic, a înlesni”, fiind cu sens pozitiv.
„A fi favorizat din cauza” este o exprimare total greșită. Locuțiunea prepozițională „din cauza” (a cazului genitiv) este clară – „Din cauza încălzirii se vor produce avalanșe…”.
De câtva timp se răspândește cu repeziciune sensul greșit al substantivului „finalitate” (care are semnificația țel, scop al unei acțiuni) cu accepția sfârșitul unei cercetări, acțiuni… Se confundă astfel finalitate-scop cu substantivul și adjectivul final-sfârșit. Finalul romanului este deschis (substantiv) capitolul final dezleagă/lămurește toate întâmplările (adjectiv).
O tendință periculoasă este aceea de a crea forme de feminin care se folosesc doar cu forma de masculin. Se aude destul de des ministră, cronicară, doctoră, pictoră – forme care urâțesc limba.
În timpul prezentării unui buletin meteorologic, „specialista” a glăsuit doct: „aerul polar se va întâlni cu aerul mediteranean deasupra țării noastre. Aceste aere vor genera…”. Precizăm că substantivul aer (sens văzduh, curenți nu are formă de plural). În limba noastră există expresia „a da aere” (Își dă aere de vedetă, de atotștiutor etc.) cu sensul peiorativ de a se da/a părea ceea ce nu este în realitate.
Floarea Necşoiu