◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Teatru-metaforă: „Fântâna în flăcări”

dramatizarea și traducerea: Mihai Hafia Traistă; regia artistică și scenografia: Magda Băcescu

 

Conflicte între oameni au existat în toate timpurile, luptele pentru teritorii, putere, bogății, sfere de influență conducând la războaie devastatoare. Mai mult sau mai puțin, răul a existat mereu în om, în funcție de fire, educație, autoeducație, cunoaștere și înțelegere a trecutului. Omul poate ajunge să se îndepărteze de însușirile sale definitorii dacă permite egoismului, orgoliului, dorinței de a domina, de a avea mai multe și mai multe averi sau influență, să-i întunece mintea.

Din păcate, au existat mereu oameni, care ajungând în poziții înalte în ierarhia socială, în loc să ajute, să aducă bunăstarea și evoluția societății, se folosesc de putere, se joacă cu viețile oamenilor, îi aduce în situația de a se lupta între ei. Nu au învățat nimic din trecut sau nu-i interesează dacă semenii lor suferă sau mor.

Dramatizarea realizată în acest an de scriitorul și jurnalistul de origine ucrainiană Mihai Hafia Traistă a piesei de teatru „Fântâna în flăcări”, o adaptare după un text din romanul „Lorana” scris de Mihai Nebeleac, poartă un mesaj – Treziți vă! Nu mai distrugeți, nu mai ucideți!

Am avut ocazia și bucuria să particip la premiera acestui spectacol în data de 24 martie 2023, la Teatrul Coquette din București.

Acțiunea se petrece în perioada celui de al Doilea Război Mondial, în cârciuma dintr-o gară. Cinci oameni așteaptă un tren. Iar o voce puternică îi avertizează că nu va veni. Fiecare își exprimă prin doar câteva replici, pline de profunzime și înțelesuri, cele mai ascunse gânduri, ca și când ar fi însăși esența poveștii lor de viață, ca și când fiecare ar fi o mică insulă, toate cinci despărțite de valurile unui ocean, care oricând, nepăsătoare, se pot învolbura și le pot distruge pe neașteptate.

Ei trăiesc tragedia vieții lor și a războiului, nu le rămâne decât să se refugieze în ce au la îndemână sau să viseze. Cârciumarul (Traian Chiricuță) participă pasiv la poveștile celorlalți, nemulțumit de viață, își găsește alinarea în muzică. Marinarul (Mihai Hafia Traistă) emite păreri filosofice și își îneacă nemulțumirea în rom. Tânărul (Cristian Ghica) caută să înțeleagă eșecul său în dragoste. Fata (Magda Băcescu) este responsabilă și protectoare față de fratele său, nebunul (Ștefan Apostol), care în acea nebunie a vremurilor trăite înțelege tot, știe tot.

Jocul actorilor este impresionant, plin de tragism. Publicul empatizează puternic.

Magda Băcescu dovedește din nou calitățile sale de actor profesionist, dar și cele din domeniul regiei și al scenografiei. Este excepțional jocul lui Ștefan Apostol în rolul nebunului. Arată că talentul nu ține de un document obținut în urma unui examen, el poate să curgă prin sânge și să ajungă, prin muncă și dăruire, sub formă artistică, în sufletele oamenilor.

Dinamismul și tragismul piesei îți taie respirația, fiecare scenă, fiecare replică lovesc inimile spectatorilor, le smulg lacrimi. Totul arde. Arde timpul. Viața arde. Moartea este implacabilă. Apariția spiritului (Stepan Traistă) ridică starea de tensiune la paroxism.

Vocea lui Dumnezeu (Ștefan Apostol) este omniprezentă și autoritară. Ca un îndemn final: Opriți-vă, alegeți să iubiți! Poate că va veni vremea când oamenii vor înțelege că doar iubirea contează, doar iubirea aduce bucurie, oferă adevărata putere și bogăție, creează inestimabile valori, învinge timpul.

 

Camelia Pantazi Tudor

UZPR – Filiala Presă culturală

Un comentariu pentru “Teatru-metaforă: „Fântâna în flăcări”

  1. Cuvintele acestea sunt incitante și la fel de arzătoare ca piesa în sine, și jocul actorilor pe care-i admir…
    Regret că nu am văzut piesa, dar mai sper. Felicit autoarea acestui articol și prestația actorilor prieteni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *