Pensionarii mențin în viață jurnalismul local din America

ChrisAnna Mink avea 60 de ani când și-a început a doua carieră, ca reporter de ziar la The Modesto Bee, din California. „Trebuie să-i facem pe oameni să-și amintească faptul că există statistici despre sănătatea precară, sărăcie și foame. Dacă aș scrie acele povești, poate s-ar întâmpla o schimbare”, consideră ChrisAnna, care nu vrea să fie un amator – s-a întors la școală pentru a obține o diplomă de master în jurnalism la Universitatea din California de Sud și a semnat cu Report for America, rețea care plasează jurnaliștii în redacții.
Oamenii de peste 50 de ani devin din ce în ce mai des întâlniți în ritmul jurnalismului cetățenesc, pe măsură ce instituțiile de știri sunt golite din cauza reducerilor bugetare, un proces care amenință să lase evenimente importante descoperite și decizii esențiale neexaminate, relatează aarp.org. Un sfert din ziarele americane s-au închis din 2004, inclusiv peste 2.000 de săptămânale locale, potrivit Școlii Hussman de Jurnalism și Media de la Universitatea din Carolina de Nord. Aproape 90 de ziare s-au închis doar în timpul pandemiei. Alții au redus numărul de zile în care publică, iar majoritatea au concediat cel puțin o parte din personal.
„Avem nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obține în jurnalismul local. Este un sentiment de misiune care atrage oamenii – misiunea de a spune povești care nu au fost spuse bine sau aproape suficient și de a ridica poveștile oamenilor despre care nu citești”, spune Kim Kleman, vicepreședinte senior la Report for America.
Mulți pensionari sunt deosebit de conștienți de declinul ziarelor locale și au adesea timp să investească pentru a ajuta la umplerea vidului rămas atunci când ziarele dispar. Leslie Kouba Bednar, un agent imobiliar pensionat, în vârstă de 60 de ani, lucrează acum ca editorialist pentru Cleveland.com. Sonja Stuckey, o profesoară pensionară în vârstă de 62 de ani, este documentarist în Detroit. „Îmi place să se spună adevărul. Îmi place să știu că oamenii înțeleg adevărul despre ceea ce s-a întâmplat, și nu părerea cuiva”, spune ea. Și Mark Fuerst a ales să-și dedice pensionarea înființării unei publicații în orașul său natal, Rhinebeck, New York, după o carieră la conducerea unui post de muzică de radio public. Când au fost alegeri pentru primarul local, nimeni nu a relatat despre asta. „Nu am putut afla cine a câștigat”, spune Fuerst, care are 72 de ani. Diverse studii au descoperit că, acolo unde ziarele se închid, prezența la vot intră în cădere liberă.
Pensionarii s-au dovedit atât de valoroși, încât Report for America a lansat recent Experienced Corps pentru jurnaliștii mai în vârstă și pensionari, care să servească drept editori și mentori în redacții reduse.
Mulți alții sunt jurnaliști pensionari care văd nevoia de a contribui în continuare, inclusiv la numeroasele organizații nonprofit de jurnalism care apar, cum ar fi Asheville Watchdog, care produce jurnalism de investigație în Carolina de Nord și are trei câștigători pensionari ai Premiului Pulitzer și foști reporteri și redactori de la The New York Times, Financial Times și NPR. „Se simte aproape ca o responsabilitate civică. Jurnalismul este important pentru societate, societatea în care trăiesc nu este servită de jurnalism și am vrut să dau înapoi”, spune David Ropeik, un reporter de televiziune pensionar din Boston, în vârstă de 71 de ani, care a pus bazele unui serviciu de știri în orașul său natal, Concord, Massachusetts.