Zelenski a pierdut în acești doi ani de război mare parte din susținerea ucrainenilor. Greșelilor prezentate li se adaugă altele, de mai mică importanță pentru spectatorul extern, dar cu impact în interior. Din modul cum se comportă, de exemplu, nu rezultă că ar fi preocupat de viitoarea reconstrucție a țării și de readucerea pe teritoriul ucrainean a acelor milioane de persoane refugiate în Europa și peste Atlantic. Vorbește doar de război și victorie. În mare parte are dreptate, dar ucrainenii vor să știe de la el – și nu de la străini cum s-a întâmplat până acum – ce va fi în țara lor după război. Nici modul cum se îmbracă nu-i mai este de mare folos. A cam trecut vremea când hainele sale – ceva între veșminte civile de camuflaj și uniformă militară – îi confereau o prezență scenică unică în lume. Acum, hainele nu-l mai apropie nici de civili nici de militari și cu atât mai puțin de liderii politici străini cu care intră în contact. Doar Fidel Castro rămăsese revoluționar în uniformă până la moarte.
Restanțele noastre, ale Occidentului, față de ucraineni
Dar nu doar Zelenski face greșeli. Situația de azi din Ucraina, de fapt evoluția frontului, este și rezultatul comportamentului unor lideri occidentali. Din Europa continentală, să ne înțelegem. Dacă vorbele lor frumoase de încurajare a ucrainenilor ar fi fost dublate de decizii imediate privind transferul de arme cu rază lungă de acțiune și muniție către Kiev și de creșterea producției în propriile țări, poate am fi putut vorbi de a doua contraofensivă victorioasă și o a treia în pregătire. Poate de ultima n-ar mai fi fost nevoie. Ucrainenii au cerut mereu mai mult și au acționat cu ce au avut. Europa a făcut mult mai puțin decât ar fi putut – în așteptarea unui sfârșit previzibil al conflictului – lăsând să se înțeleagă că ajutorul său pentru Kiev a fost imens.
Tenacitatea Giorgiei Meloni și declarațiile lui Macron
La ultima reuniune G-7 de la Kiev, Georgia Meloni – premierul Italiei, țară care asigură președinția grupului în acest an – a spus răspicat: „Putin nu a ținut cont de doi factori: tenacitatea ucrainenilor și unitatea Occidentului. Sunt două elemente care au dus planul său la faliment’’. Doamna Meloni nu greșește când subliniază ,,tenacitatea ucrainenilor’’ dar era poate mai realist să se refere la „tenacitatea Occidentului’’ în legătură cu sprijinul pentru Kiev. Care tenacitate nu există și Georgia Meloni o știe foarte bine așa cum știe că planul lui Putin nu este întru totul falimentar. Deocamdată.
La reuniunea G-7 pomenită mai sus, domnul Macron a lipsit. Nu l-a auzit pe Zelenski când le-a amintit participanților că nu primise decât 30% din obuzele promise de Uniunea Europeană. Un ,,angajament imprudent’’ a conchis liderul ucrainean. Imprudența, în acest caz, înseamnă 50% neputință și 50% ipocrizie. Dar domnul Macron și-a luat revanșa dovedind acel bonapartism de tip declarativ cu care ne-a obișnuit. După reuniunea G-7, a reunit liderii NATO la Paris evocând trimiterea de trupe în Ucraina. Probabil, ideea sa se va materializa la un moment dat, dar ca și în cazul altor propuneri privind sprijinul occidental pentru Kiev, va fi trop tard.
În esență, opțiunea lui Macron înseamnă externalizarea unei opinii care și-a făcut loc în cancelariile occidentale, generată de subevaluarea, până acum, a unei eventuale victorii a lui Putin. Macron a intrat oarecum contondent în joc, știind că nu va exista un consens la nivelul participanților. Știa, de asemenea, că ideea sa ar anula multe din componentele ambiguității strategice care a caracterizat modul de gândire și acțiunile Occidentului continental în acești doi ani. Va urma o nouă etapă a conflictului, cu o altă dimensiune strategică? Cu siguranță.
George Miloșan
Foto: Wikipedia