Sunt absolut convins de faptul că am avut și altădată bucuria de a sta mai mult de vorbă cu Gheorghe Zărnescu – și mai mereu m-a contrariat „atenţia” sa cu totul deosebită de a centra discuţia pe lumină și implicit pe semnul revelat, pe simbolistica aceasta largă a ochiului deschis. Înțeleg cum elementele cromatice capătă suflu în funcţie de perspective iar forma reprezentată este abia o etapă în şirul larg al căutărilor, altfel spus o proto-formă ce poartă în sine garanţia deschiderii. În același registru se află și o mână de cuvinte ce echivalează cu un crez artistic, cuvinte care prefațează un album dedicat artistului: „Creaţia combină contrariile şi le transformă în armonie ori schimbă armonia în grotesc. Te înalţă la ceruri ori te coboară în tenebre. Orice neformă îşi caută un trup şi orice formă visează schimbarea. Este o cale continuă. Vine din tainice începuturi şi doar mintea îi meneşte chipuri. Îţi întinde capcane amăgitoare. N-o poţi cuprinde. Nimfă nevăzută, ba e culoare sau lumină, ba e materie voluminoasă ori dans, ori poezie…”
Deși paradoxală pentru unii, împreună-existenţa semantică a tuturor celor de mai sus se regăseşte predefinită în irizările (fie şi de-o clipă!) ale unei (non)culori în parte resemantizate; au spus-o şi alţii mai demult, m-am convins la rândul meu şi cu prilejul altor vernisaje, dar şi în acest martie al lui 2023: „Negrul” ce poartă marca Zărnescu e străin închiderii, se află la polul opus faţă de tot ceea ce ar trimite către zborul în picaj, către monotonie ori lentoare; la Dany și Gheorghe Zărnescu negrul nu comunică în registrul dezagregării ori a temerilor de moarte.
Găzduită la sfârșit de martie 2023 de către „Galeria Nouă”, sub egida Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Bacău, expoziţia „Colaj” a artiştilor Dany-Madlen Zărnescu şi Gheorghe Zărnescu are valoarea unui statu-quo asumat, feţele negrului desfăşurând aceeaşi miraculoasă poveste a fiinţării în raport cu valorile perene. Ivite din cenuşa actului creator, volumetriile lui Gheorghe Zărnescu impun receptarea în condiţiile metadiscursive ale unui panopticum; în mod evident, exponatele dialoghează dincolo de convenienţele timpului şi spaţiului, re-aşezând într-un continuum „mai înainte de faptă” ordinea dintâi a lumii. Împreună, Dany-Madlen şi Gheorghe Zărnescu au ajuns la acea simplitate înaltă, investind inclusiv afectiv într-o stră-lume ce aminteşte artistic de viziunea platoniciană. Criticul Iulian Bucur a surprins în metaforă dar și dincolo de limitările acesteia ce va fi însemnat negrul în opera artiștilor plastici. A vorbit despre oglindirea lumii prin gesturi și elemente cromatice care sunt convins că au surprins plăcut auditoriul, invitând la ample perspective și decodări ulterioare. Cu un discurs așezat, multistratificat, Iulian Bucur a venit cu un plus de strălucire care nu avea cum să nu rămână fără efecte.
Pe un alt plan, în întregul ei, expoziţia întreţese amintiri şi nostalgii, lăsând loc zborului şi visării. La rândul său, Gheorghe Zărnescu ne-a purtat cu câteva decenii în urmă, explicând cum a apărut colajul în lumea ce avea să poarte pecetea artiștilor Zărnescu. Președinta UAP Bacău, Carmen Poenaru, a deschis și totodată a întregit cu sensibilitate această preumblare printr-o lume închegată din prezent și aducere-aminte.
Pecete dintru începuturi, negrul încă îşi aşteaptă lumina aşa cum inanimatul îşi aşteaptă suflarea; asistăm la o inedită simfonie care sonorizează neîntrerupt forme de viaţă renăscând.
Marius Manta
UZPR Bacău