Depersonalizarea este un proces anevoios, costisitor şi nemilos. Cad personalităţi sub sabia „ucigătoare” a unor selecţii subiective, bazate pe comenzi venite din culise. Cad profesionişti în faţa diletanţilor şi intereselor meschine. „E vremea diletanţilor!” – spunea un profesor de antropologie culturală de la Bucureşti, la un seminar studenţesc. Mai trebuie să treacă vreo câţiva ani buni, până când o să realizăm că fără profesionişti nu putem ajunge la performanţă.
Profesioniştii sunt supuşi de multe ori la tot felul de presiuni psihologice şi materiale, mai ales când aceştia spun adevărul ştiinţific în vederea rezolvării unei probleme. Fără nicio remuşcare, ei primesc tot felul de teme de lucru umilitoare, care nu sunt în concordanţă cu profesia lor. Dacă încearcă să riposteze, aceştia primesc reproşuri vehemente sau sunt desconsideraţi cu celebrele cuvinte: NIMENI NU ESTE DE NEÎNLOCUIT! Mulţi dintre ei se resemnează pentru că acasă îi aşteaptă facturile, îi aşteaptă o rată şi dobânda lunară. Îi aşteaptă soţia şi copiii, care au nevoie de cele necesare unui trai cât de cât decent. Dacă accepţi Depersonalizarea, trebuie să-ţi pui „lacăt pe gură” şi să execuţi orbeşte tot felul de „sarcini” impuse de cel sau cea, care are „cuţitul şi pâinea” în mână! Nu toţi au posibilitatea să ia „calea străinătăţii!”. Depersonalizarea reduce la tăcere oameni foarte bine pregătiţi: cu experienţă, ordonaţi şi calculaţi. Tăcerea acestora se pierde prin hăţişurile ignoranţei. Expresia – DACĂ TĂCEAI, FILOZOF RĂMÂNEAI! – a devenit celebră şi extrem de actuală.
Una din marile probleme, care frământă anumite cercuri sociale, se referă la faptul că mulţi profesionişti sunt mai presus decât diletanţii. Din diferite motive, „confecţionate” şi vânarea unor greşeli gramaticale, profesioniştii care „sfinţesc” locul sunt daţi elegant la o parte. Nu mai vrem să ştim de ei! De experienţa, gândirea şi strategiile lor eficiente. Depersonalizarea atrage după sine demoralizarea unor profesionişti de excepţie sau chiar umilitoarea Depresie.Poate să fie înţeles şi evaluat un profesionist, dacă cel care-l judecă este pseudointelectual? Amatorii(Diletanţii) nu cunosc limbajele de specialitate ale profesiei sau domeniului în care-au „aterizat” „ca musca-n lapte”! Antidotul împotriva Depersonalizării este doar unul: AJUTĂ-TE SINGUR! Acest „antidot” nu este întotdeauna eficient în zilele noastre democratice. După unii economişti există trei tipuri de oameni, care trăiesc în economia de piaţă. Prima categorie se referă la cei care au bani şi nu au idei, minte şi pricepere pentru a demara o afacere. A doua categorie se referă la cei care au idei, minte şi pricepere, dar nu au bani. Cea de-a treia categorie de potenţiali investitori, mai rar întâlnită pe la noi, este cea fericită, în sensul că aceştia au bani, idei, minte şi pricepere. Am menţionat cele trei variante, dintre care doar cea din urmă ne poate asigura independenţa personalităţii şi „antitodul” eficace împotriva Depersonalizări…
Dumitru Ţimerman / UZPR