◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro25.07.2024

Nicu Pintea – pasiune, vocație și credință: „Vreau un muzeu al Zarandului în care să vină oameni din întreaga lume”

În satul ȘOMOȘCHEȘ (de lângă Cermei, j. Arad), la casa cu numărul 407, NICU PINTEA colecționează de o viață comori etnografice excepționale, cea mai valoroasă colecție din Țara Zărandului. E pasiunea unui OM pentru a recupera frânturi de suflete din satele zărăndene.

NICU PINTEA are pasiune, vocație și credință pentru salvarea/ conservarea spiritului rural din arealul cu centru la Ineu. Poartă costum național, de la cizme cu tureac și cioareci negri până la cămașă înflorată, cusută cu ornamente manuale, cu bumbi albi și numeroși, peste care pune un laibăr negru, făcut manual, cu bumbi dispuși ordonat în șiruri întrerupe de buzunare și alte utilități. Are o ținută aleasă, ochi pătrunzători, albicioși, un mers apăsat, cu o discretă melancolie în privire. „Sunt Nicu PINTEA, născut în 7 oct. 1966 în Rogoz de Beliu, sat de deal, așezat între Mărăuș și Chișlaca”. „Am urmat școala în comuna Beliu, am fost încântat de Muzeul școlar de aici, alcătuit cu pricepere și dăruire de Domnul profesor de istorie EMIL LĂZUREANU”. Muzeul colecționează sute de obiecte de pe valea Hășmașului, a Ciunteștiului, valea Groșilor, de la Archiș, Nermiș, Prunișor, de pe drumul Mărăușului, cam din satele din care veneau copiii la școală. Muzeul a cumulat valori cu suflet, a devenit public, fiind totodată material didactic al profesorului. După moartea acestuia, imediat după 1990 interesele financiare ale responsabililor cu cheia (director, primar) au vandalizat, prin vânzare discretă, obiecte de patrimoniu. Acum, dezinteresul autorităților a așezat jalea, depresia și tristețe peste ceea ce a fost cândva „fala belenilor”. Mie, spune fostul elev Nicu Pintea, mi-a rămas dorința puternică de a încropi un muzeu după modelul Domnului profesor Lăzureanu. Încă de atunci, de pe când eram elev, am început să adun fel de fel de lucruri vechi, aruncate în vreun pod ori ieșite din interesul gospodarilor.

Nicu PINTEA s-a strămutat cu familia la Ineu, se ocupă de bobinat electromotoare, mai vine la Șomoșcheș și poartă grija celor peste 100 de stupi, mai grădinărește, iar duminica participă la slujbele bisericești, cântând din strană, cu o voce de tenor plină, sigură, cu un timbru potrivit pentru pricesne și răspunsuri liturgice. În timp, a cumpărat peste 1000 de piese de colecție, numai din arealul Zarand, care se întinde etnografic de la Ineu – Șicula – Șiria – Beiuș – Sebiș, până spre Hălmagiu. Am inventariat (cu privirea) zeci de sumane, cizme, cămăși bărbătești, costume de femei, băieți și copile, baticuri și căciuli/ pălării, laibăre, zădii, lucruri casnice (candelabre, lămpașe, lămpi, felegi ornamentate, țesături de război), cărți vechi bisericești, obiecte de utilitate casnică (farfurii, linguri, cuțite, bricege, topoare, fireze) ornamente estetice, ponevi, icoane, apoi dotări pentru activități agricole (plug, sape), săbii, baionete, cuțite, foarfeci etc. Dar cine poate face o înșiruire a atâtor amintiri ? „Fiecare obiect din colecția mea, afirmă Nicu PINTEA, are povestea lui, iar dintr-un colțișor i s-a prelins o lacrimă”.

Discuția a evidențiat virtuțile omului, înzestrat cu vorbă înțeleaptă, călăuzit de criterii morale, cu o rațiune limpede, gândire clară și cu un spirit gospodăresc echilibrat și constructiv. Este pasionat de colectarea (prin cumpărare directă) unor obiecte cu valoare etnografică, spre a recupera tradițiile populare, focalizate NUMAI pe cele din Ținutul Zărandului. Cunoaște particularitățile acestora, are grijă de păstrarea lor, deși sunt înghesuite unele peste altele în lipsă de spațiu, le aerisește periodic și mai depozitează, altele prin poduri și anexele casei.

– Dragă Domnule Nicu PINTEA, așa nu se mai poate. Cu toată grija dvs., depozitarea atâtor valori etnografice are nevoie de evidențiere. Ați cheltuit mulți bani pentru achiziționare, sprijinul venind și din partea soției și familiei cu înțelegere și îngăduință. Ce intenție aveți?

– Pentru că pasiunea va continua și va fi nevoie ca asemenea obiecte, ce amintesc de viața rurală, să devină expoziție, să fie un muzeu public. Aceste obiecte pretind viață, solicită înviorare, dar mai ales vor să educe tineretul ori să amintească un model de viață estetică și de trai elevat. Ele țin de un patrimoniu sufletesc.

Apoi, domnule dragă, am încercat să obțin sprijin de la autoritățile culturale prin a organiza într-o construcție potrivită un MUZEU ETONGRAFIC AL ZARANDULUI. Toți mi-au promis, apreciind valoarea demersului meu. Mi-ar place să fiu custodele unui muzeu, să vină oameni să admire, să se lase captați de ambianța și viața rurală din părțile noastre, să facă referințe și comparații asupra influențelor, să studieze frumusețea adusă de mâinile dibace ale femeilor în gospodării și în ținuta vestimentară a familiei. Alături, sunt obiecte gospodărești, care mărturisesc despre organizarea soluțiilor pentru un trai echilibrat și o viață rurală liniștită. Aștept să mă îmbie Consiliul județean sau vreo Primărie (Arad, Ineu) cu un proiect de muzeu sufletesc specific arădean. Poate ar intra în interesul Ministerului culturii un asemenea proiect național curat românesc. Am în mine sămânța colecționarului, pasiunea pentru reînvierea prin lucruri și obiecte a sufletului fericit ori suferind al bunicilor și străbunicilor noștri și a modului lor de trai.

Vorbele lui Nicu Pintea sunau ca o rugăciune, ca o jelanie, spre a salva atâtea lucruri de la înghesuială, de a sta dosite într-un depozit. Piesele etnografice ar fi sursă de cunoaștere pentru elevi, studenți, pentru oameni ca să poată admira o memorie a timpului artistic, durat de gospodinele și gospodarii din arealul zărăndan.

Domnule PINTEA, așteptați, că se va găsi un decident care să contribuie la îmbogățirea zestrei publice a județului Arad, a avuției naționale, prin înființarea unui Muzeu etnografic sau un Muzeu al vieții rurale din ținutul Zarandului, așezat aici între etnografia Banatului și etnografia Bihorului. „Aș vrea un muzeu în care să vină oameni din toată lumea. Să se minuneze”.

Așa ne putem păstra memoria identității, iar aceasta este depozitată acum într-o casă țărănească din Șomoșcheș, gospodărită cu specială pasiune de un OM cu suflet, care poartă numele NICU PINTEA.

 

     Anton ILICA / UZPR Arad

Un comentariu pentru “Nicu Pintea – pasiune, vocație și credință: „Vreau un muzeu al Zarandului în care să vină oameni din întreaga lume”

  1. Consider că ceea ce solicită d-l Nicu Pintea ca și colecționar de obiecte tradiționale românești, care reprezintă existența și continuitatea românilor pe aceste meleaguri zărăndane este o atitudine a unui român neaoș. Vorbele lui exprimă o,, rugaciune”adresată conducătorilor actuali ai județuluiArad și a Primăriilor din zonă pentru a înființa un muzeu de etnologie și îmbrăcăminte tradițională din Țara Zărandului. Consider că doleanțe lui trebuie rapid rezolvată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *