De neamul Rădineștilor
Îl știu de peste trei decenii pe dascălul Marin I. Arcuș. Îl apreciez încă o dată drept un intelectual autentic, capabil să refundamenteze provincia creatoare despre care vorbea Nicolae Diaconu și despre care scrie azi și Liviu Capșa (în „Neuma”, 1-2 / 2023). I-am citit vreo patru cărți și-am constatat că e, ca publicist și critic literar, mereu la zi cu evoluția noilor paradigme la modă: neo-, post- și trans-modernismul. Are stil personalizat grație orizontului constant îmbogățit prin transgresarea și altor domenii – ca de pildă muzica (vezi seria de articole din „Constelații Diamantine”, condusă de Doina Drăguț) fiind deci un homo-transdisciplinarus. Condeiul său, ascuțit și abilitat cultural-artistic, pledează pentru o estetică asimilată profund, ci nu din pragul unor revizuiri superficiale. În „ogorul” operei sale, Marin I. Arcuș cultivat-a valori neperisabile, dar altruismul său legendar l-a ținut implicat și în destinul altor scriitori gorjeni (eu numărându-mă – nota bene! – printre ei – n.m., I.P.B.) precum Nicolae Pârvulescu, Constantin Ungureanu, Haralambie Bodescu, Sabin Velican, Virgil Cercelaru, Nelu Vasile, Cornel Munteanu, Viorel Gârbaciu, Vasile CăUăbiș, Gheorghe Nichifor, Adrian Tudor Drăghici. I-au comentat activitatea complexă și rotundă Sabin PopescuLupu, Sorin Ivan, Dumitru Ivănuș, Constantin Ungureanu, Dinică Ciobotea, Nicolae Brânzan, Tatiana Galan, Eugen Petrescu, George Bălan și eu însumi, cu prilejul apariției volumului „Varietas delectat”. În „Testamentul rădineștenilor”, Marin I. Arcuș lasă moștenire realizări și edilitar-gospodărești și cultural-artistice fiind – după cum îl caracterizează Nicolae Brânzan – un cărturar de seamă, un remarcabil povestitor, un plin de vocație făurar de portrete umane, care a iubit școala și i-a dedicat energia și talentul său, autosacrificial, încrezător în arta vieții tinzând mereu spre un ideal obștesc, spre un model „transcendent” al comunității. Căci a avut mereu un sentiment al prieteniei acelor oameni care se adună, discut și dezbat probleme de știință, cultură, pedagogie, filozofie, artă etc. Atât bibliografia cât și topofilia i-au căOăuzit evoluția personalității, care n-a dorit cu orice preț a ieși în relief; dimpotrivă și-a propus să reconecteze epistemologic moștenirea înaintașilor ori să reconsidere ideatic o zonă predilectă cu identitate inconfundabilă, reprezentativă, și datorită implicării neamului arcușenilor, care se trag din neamul moșului Radina, aceștia animând ordinea rupându-i închistarea și limitele dinastice.
Făptuitorul prin excelență
Marin I. Arcuș emite cu o modestie desigur inteligent jucată câteva Săreri și e absolut convins ca și Nicolae Iorga că ideile variate care încântă se pierd/le ia vântul dacă nu sunt scrise; și, ca și Nietzsche, consideră căci creaȚia este singurul surâs al tragediei umane. Ei, surâsul profesorului „de Țară” Marin I. Arcuș este creativ-creator, sinectic, exponenȚial pentru o epocă, pentru o mentalitate de la întretăierea celor două milenii (al II-lea și al III-lea). Ca orice „căutător spre Absolut” și spre o Scriitopie mereu ofertantă și ospitalieră, Marin I. Arcuș e un îndrăgostit făr-de-vârstă de valorile trecutului, ale istoriei, ale europenității culturale, ori ale balcanismului recurent, ale artei documentare și ale întocmirii de veritabile profiluri eminențiale și modelatoare în perspectivă. Un făptuitor prin excelență, un om exoteric în intenții și realizări performanțiale, autorul atâtor cărți are calități de cronicar literar (poezie și proză) vădind abilități axiologice și apetit pentru identificarea unor voci scriitoricești redutabile. Când comentează proza, caută (re)lectura realmente plăcută bazată pe valențe estetice și narativ-acționale cu un firesc miez realist și sincer unde liniaritatea și rememorarea fac casă bună cu fluxul memoriei și cu mitologia, dar și cu istoria, mai ales cea comunistăși a socialismului multilateral dezvoltat. În contrast, Marin I. Arcuș este un abil contemporan și din punct de vedere societal și chiar politic. În demersul critic, de creație, hermeneutic și de evocare, autorul acestor autentice repere culturale efigiale / entuziaste ne dăruiește din preaplinul ființei sale spirituale seria bogăției de idei, o avere inestimabilăși frumusețea nașterii creației de frontieră între realitate și simbol, magie și armonie, viziune și logos ș.a.m.d.
La mulți ani din toată inima!
Ion Popescu- Brădiceni
„Constalații diamantine”, nr. 5 (153) / mai 2023