◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.04.2024

De 67 de ani, Muzeu
de istorie în Bacău

Muzeul de Istorie din Bacău (actualmente Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”) a împlinit, pe 1 aprilie, 67 de ani de la înființare. În acest interval de timp, specialiștii instituției (muzeografi, conservatori, restauratori, gestionari-custozi), prin activitatea lor, au contribuit la permanenta îmbogățire a patrimoniului muzeal cu numeroase obiecte arheologice, istorice, numismatice, documentare, etnografice, cultural-artistice, rezultate din cercetări de suprafaţă, săpături arheologice, descoperiri întâmplătoare, donaţii, achiziţii etc.

Începuturile muzeului sunt legate de numele lui Iulian Antonescu, cel care a fost primul director al instituției și totodată creator de rețea muzeală în România. Printre ctitorii muzeografiei băcăuane trebuie să-l amintim și pe domnul prof. Viorel Căpitanu (prieten și colaborator apropiat al lui Iulian Antonescu), care prin întreaga sa activitate, de peste patru decenii, și-a legat destinul (inclusiv ca director) de cel al Muzeului de Istorie din Bacău. Domniei sale i se datorează și edificarea clădirii de pe strada 9 Mai nr. 7, cu destinația de muzeu, o clădire spațioasă și modernă, construită special pentru a găzdui o instituție muzeală, dotată cu toate cele necesare unei bune funcționări: săli de expoziție, depozite, laboratoare, birouri, bibliotecă etc. Fără demersurile și insistențele repetate ale domnului Viorel Căpitanu, care și-au găsit în cele din urmă ecou în rândurile conducerii de atunci a județului Bacău, probabil că ridicarea acestei noi clădiri (inaugurate în anul 1996), ca sediu de muzeu, nu s-ar fi realizat. A fost, atunci, o vreme în care vocea specialiștilor din muzee conta, punctele lor de vedere fiind ascultate.

În cei 67 de ani de existență ai Muzeului de Istorie din Bacău, specialiștii instituției au parcurs un drum lung, nu de puține ori anevoios, dar fructuos în planul colecțiilor muzeale. Din generații diferite, cu viziuni uneori personale, dar lucrând împreună, acești truditori (de ieri și de azi) ai muzeului băcăuan au constituit un patrimoniu muzeal bogat, pe care l-au cercetat, administrat, conservat, restaurat, pe care l-au protejat și permanent dezvoltat, punându-l în valoare în scopul cunoașterii, educării și recreerii, oferind astfel roadele muncii lor comunității. Pentru că un muzeu este (prin definiție) acea instituție de cultură aflată în serviciul societății, care colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică și expune, în scopul cunoașterii, educării și recreerii, mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților umane.

 

Un complex muzeal în pericol de a fi strămutat

Un muzeu există și rezistă în timp prin patrimoniul său și prin specialiștii care își desfășoară activitatea în cadrul instituției. Și pentru noi, semnatarii acestor rânduri, anul 2022 este unul aniversar, în directă legătură cu Muzeul de Istorie și directorul de odinioară, Viorel Căpitanu. În urmă cu peste 25 de ani, alături de alți colegi (atât de tineri atunci) pășeam (în urma unui concurs) pragul muzeului și porneam pe fascinantul drum al activității muzeale. Directorul de atunci dovedea că, pe lângă constituirea patrimoniului muzeal, poate primeni instituția și cu tineri entuziaști care să-i asigure dăinuirea în timp.

Firul destinului semnatarilor acestor rânduri s-a întrepătruns (timp de un sfert de veac) cu cel al muzeului. Astăzi, la ceas aniversar, suntem încredinţaţi (o dată în plus) că cei care îşi desfăşoară activitatea într-un muzeu (fie el de istorie, de arheologie, de artă, de etnografie) au un destin aparte, lucrând și pentru cei de azi, dar şi în amintirea celor de ieri, având totodată grijă ca prin păstrarea, conservarea, protejarea, restaurarea, expunerea, valorificarea, cercetarea patrimoniului muzeal, să lase o importantă moştenire şi pentru cei de mâine.

Am fost și suntem conștienți că prin intermediul muzeografilor, al conservatorilor, al restauratorilor, obiectele expuse într-un muzeu prind viaţă, iar omul (creatorul de ieri al acestor exponate muzeale) devine astfel unicul obiect al istoriei, omul care este „sarea pământului” şi, în consecinţă, „sarea istoriei”. Astfel, exponatele muzeale readuc în memoria vizitatorilor de azi vieţile celor de odinioară şi creează, în acelaşi timp, o legătură inefabilă între „cei care au fost” şi „cei care sunt”.

Rezistă astăzi tot mai puține redute care apără dreptul la memorie al comunității, rădăcinile fundamentale ale națiunii române. Printre ele încă se mai află, din fericire, muzeele. Iar datoria vieții noastre (cum atât de sugestiv spunea istoricul Vasile Pârvan, a cărui impresionantă statuie străjuiește încă intrarea în Muzeul de Istorie din Bacău) este aceea de a apăra valorile culturale pe care înaintașii noștri le-au creat și de care trebuie să avem grijă peste ani.

În oglinda celor 67 de ani ai Muzeului de Istorie din Bacău, putem spune, cu modestia de rigoare, că edificiul muzeal a devenit (prin expozițiile sale, prin simpozioanele, conferințele, sesiunile științifice locale, naționale, internaționale organizate aici de personalul de specialitate al instituției) un etalon cultural apreciat ca atare dincolo de granițele județului Bacău, în țară și străinătate, iar biografia ctitorului ei, Viorel Căpitanu, a dobândit deja, de multă vreme, prestigiul durabil al modelului.

 

 

Anton Coșa – muzeograf

Mihaela Băbușanu – conservatoare, membră UZPR Bacău

În imagini: Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Anton Coșa și Mihaela Băbușanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *