70 de proiecte
Răspunsul Uniunii Europene la rețeaua chineză de proiecte comerciale și de infrastructură de pe întreg globul a început să se contureze la începutul anului 2023, Comisia anunțând o listă de 70 de proiecte prioritare (UE ripostează cu 70 de proiecte la Inițiativa Belt and Road a Chinei: Unul privește România (cursdeguvernare.ro), postat pe 25 ianuarie 2023). Proiectele emblematice din cadrul schemei europene Global Gateway urmăresc să ofere țărilor în curs de dezvoltare o alternativă la Inițiativa Belt and Road a Chinei, prin care Beijingul își proiectează puterea de-a lungul rutelor comerciale strategice prin dezvoltare de porturi, scheme energetice și rețele de telecomunicații.
Primele proiecte ale Global Gateway includ un cablu pe sub Marea Neagră; un cablu submarin de fibră optică pentru a conecta țările mediteraneene și nord-africane și un baraj și o centrală hidroelectrică în Camerun. „Global Gateway devine ceva concret”, a comentat un oficial european. Inițiativa europeană ar urma să coste circa 300 miliarde de euro.
Liderii Azerbaidjanului, Georgiei, României și Ungariei au semnat, la jumătatea lunii decembrie 2022, un acord privind un cablu electric submarin pe sub Marea Neagră, pentru a transporta energia verde azeră în Europa. Cablul submarin de 1.000MW pe sub Marea Neagră va avea o lungime de 1.195 km și ar trebui să devină operațional în 2029. Compania italiană CESI a început în mai 2022 realizarea studiului de fezabilitate, având termen de 18 luni pentru finalizarea acestuia. Acest proiect va conecta sistemele electrice din Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria, legând practic Caucazul și Europa continentală. Comisia Europeană a alocat 2,3 miliarde de euro pentru acest proiect. Acordul cvadrilateral interguvernamental va oferi cadrul financiar și tehnic pentru realizarea proiectului cablului submarin de transport de energie electrică din surse regenerabile între România și Azerbaidjan, via Georgia și Marea Neagră, și, ulterior, pentru transportul acestei energii către Ungaria și restul Europei, prin sistemul european de transport.
Global Gateway își propune să mobilizeze până la 300 de miliarde de euro în fonduri publice și private până în 2027 pentru a finanța proiecte de infrastructură ale UE în străinătate. Prin comparație, China a investit aproape 2,3 trilioane de dolari în aproape 4.000 de proiecte în străinătate începând cu 2005, oferind Beijingului un avans considerabil în fața UE, care își lansează abia acum inițiativa de extindere a razei economice. Proiectele Belt and Road reprezintă aproximativ 370 de miliarde de dolari din această sumă, estimează American Enterprise Institute, ritmul cheltuielilor încetinind din cauza impactului economic al politicii Beijingului de suprimare a pandemiei de coronavirus.
Criza ajutoarelor de stat
Regulile temporare decise de Comisia Europeană în Timpul pandemiei de COVID au fost actualizate și prelungite în 2022, când numai Franța și Germania au beneficiat de aproape 80% din ajutoarele de stat acordate de UE, potrivit datelor Comisiei Europene (Germania și Franța au luat 80% dintre subvențiile aprobate în 2022 de Comisie (cursdeguvernare.ro). În 2022, Comisia a aprobat, în baza acestui cadru temporar, 170 de cereri naționale de ajutor de stat de urgență în valoare de aproximativ 540,2 miliarde euro, cu mult peste recordul de 384 de miliarde de euro ajutoare de stat aprobate în 2020, la apogeul crizei COVID.
Aproape jumătate din suma totală de 540 miliarde a reprezentat ajutor german, în timp ce Franța s-a situat pe locul doi, cu puțin sub 30%.
Criza angajaților din domeniul sănătății
Criza angajaților din domeniul sănătății cu care se confruntă sistemele de sănătate ale ţărilor europene este o „bombă cu ceas”, a avertizat, pe 28 decembrie 2022, directorul regional pentru Europa al OMS, Hans Kluge (Criza angajaților din domeniul sănătății, noua „bombă cu ceas” din UE (cursdeguvernare.ro), postat pe 29 decembrie 2022): „Criza provocată de numărul insuficient al lucrătorilor sanitari face deja ca forţa de muncă din sectorul sanitar şi accesul la serviciile de sănătate să plătească un preţ greu”, a declarat Hans Kluge, vorbind despre provocările acestui sector în anul 2023: „Statele trebuie să ia acest lucru în serios şi să acţioneze rapid, individual şi colectiv prin intermediul alianţelor regionale. Numeroasele greve ale lucrătorilor sanitari în diverse ţări sunt un semnal care arată că forţa de muncă în sectorul sănătăţii se simte subestimată şi suprasolicitată. Orele lucrate peste program, remunerarea şi susţinerea profesională adesea inadecvate, criza gravă de personal şi ratele înalte de infectare şi decese de COVID-19 în rândul lucrătorilor sanitari din prima linie, mai ales în primele etape ale pandemiei, au lăsat urme adânci. Cea mai bună modalitate de a ne arăta consideraţia faţă de toţi lucrătorii sanitari este să investim în ei, şi făcând acest lucru investim într-un viitor mai sănătos pentru noi toţi”.
Apelul său vine după ce, de pildă, în Marea Britanie mii de consultaţii şi intervenţii chirugicale programate în sistemul public de sănătate pe 20 decembrie 2022 au fost amânate din cauza unei greve a asistenţilor medicali, care au cerut creşteri salariale. Şi în Germania au fost amânate intervenţii chirugicale, iar în Italia, organizaţiile sindicale ce reprezintă personalul sanitar au convocat pe 15 decembrie 2022 o grevă pentru a protesta faţă de subfinanţarea sistemului public de sănătate.
Dificultăți legate de venitul personal…
Criza costului vieții declanșată de războiul din Ucraina, criza energetică, creșterea inflației și pandemia de coronavirus au devenit motivele principale de îngrijorare pentru cetățenii Uniunii Europene, potrivit unui nou Eurobarometru care arată că 45% dintre respondenți au în prezent „ceva” sau „multe” dificultăți cu venitul personal (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Eurobarometru. Aproape jumătate dintre europeni susțin că au dificultăți financiare, (uzp.org.ro): sondajul din ianuarie 2023 vorbește despre o „dispoziție de policriză” pe tot continentul. În plus, 46% dintre europeni recunosc că standardul lor de viață a scăzut deja ca urmare a crizelor pe care le trăiesc, în timp ce 39% se așteaptă să vadă o diminuare a acestor crize în acest an.
De altfel, criza costului vieţii este considerată cel mai mare risc mondial pentru următorii doi ani, arată și un sondaj publicat pe 11 ianuaie 2023 de către Forumul Economic Mondial, înaintea reuniunii care a avut loc la Davos: „Conflictele şi tensiunile geo-economice au declanşat o serie de riscuri planetare profund interconectate. Aceste riscuri includ „presiuni asupra aprovizionării cu energie şi alimente, care ar putea persista în următorii doi ani şi creşteri puternice ale costului vieţii şi serviciului datoriei”, se arată în studiul Global Risks Report, publicat de Forumul Economic Mondial pe baza unui sondaj efectuat în rândul a 1.200 de experţi şi decidenţi din întreaga lume.
Salariul unui eurodeputat
Comentariile de mai jos aparțin cotidianului spaniol El Mundo și au fost preluate de noi, acum aproape 30 de ani din cotidianul România Liberă (* * *, Mulți euro pentru eurodeputați, în România Liberă, 19 iunie 2003): „Membrii Parlamentului European si-au votat zilele trecute o creștere a salariilor, sau mai bine zis a sinecurii lor, ceea ce face ca serviciul lor să devină cu adevărat «o afacere bănoasă», greu de cuantificat când este vorba despre diurne și o serie de alte cheltuieli în continuă creștere, care sporesc nebulos spre 85.000 de euro pe an, salariu net”, scria prestigiosul cotidian madrilen El Mundo.
„Au aprobat acest lucru reprezentanții majorității marilor partide europene, inclusiv PP, PSOE, CIU și IU (din Spania) și s-au abținut doar câțiva…) Au fost împotrivă conservatorii britanici, socialiștii nordici, ecologiștii în totalitate și partizanii lui Le Pen… Pe 20 iunie (2003 – n.n.), aceste norme vor fi supuse aprobării șefilor de stat și de guvern, la Salonic (la Consiliul European de vară, din acel an – n.n.): era necesar să se termine odată cu sistemul absurd al retribuirii potrivit căruia eurodeputații primeau la fel ca și deputații din țările respective, adică un deputat spaniol primea doar 2.600 euro pe lună, unul italian doar 11.000 euro pe luna”, notează în zeflemea El Mundo. „Cei peste 7.000 de euro pe lună salariu net reprezintă acum un compromis care îi favorizează pe unii și îi defavorizează pe alții. Pentru compensare, nu le-a venit altă idee decât să-și mărească enorm diurnele și celelalte «ajutoare», atât de greu de impozitat și care sunt atât de dătătoare de mici corupții. Notați: călătorii la business class, câte patru pe săptămână, de la locul lor de rezidență la sediul Parlamentului, la care se adaugă diurne pentru distanțe lungi, circa 65 euro peste plafonul actual pe distanța Madrid-Bruxelles, sau 125 euro pentru distanța Almeria-Madrid-Bruxelles, plus diurne de ședere de 275 euro pe zi, plata pentru telefoanele mobile, alte cheltuieli «de reprezentare», cheltuieli pentru mese de prânz, cine oficiale care trec la «cheltuieli generale» de până la 3.600 euro pe lună, plus 24 de călătorii pe an în țară la clasa lux, plus câte 3.600 euro pe an pentru călătorii în alte țări, sume de circa 12.000 euro pe lună pentru contractarea unor consilieri tehnici, de cele mai multe ori rude ale deputaților. Să adaugăm dreptul la pensie la 60 de ani și desigur la pensie pe viață după numai un an de exercitare a profesiei, care poate ajunge la 70 la sută din salariul lunar net”.
Schimbarea modului de vot: de la unanimitate la vot majoritar
„Este necesar să se revizuiască regula Uniunii Europene cu privire la unanimitatea deciziilor din cauza acțiunilor Ungariei” a declarat ministrul Afacerilor Externe al Italiei, Antonio Tajani: „Unanimitatea blochează Europa. Trebuie să schimbăm regulile europene”, a spus el. Tajani consideră că pentru ca o decizie să fie luată ar trebui să existe sprijinul a cel puțin 55% din statele membre, care reprezintă 65% din populație. Acestea sunt 15 țări din 27.
„Trebuie să luăm decizii prin vot majoritar mai mult. Dacă vreți o Europă mai mare și mai puternică, unanimitatea ar trebui să fie de domeniul trecutului”, a mai spus ministrul Afacerilor Externe al Italiei, Antonio Tajani (https://www.amosnews.ro/italia-a-facut-o-declaratie-dura-cu-privire-la-pozitia-ungariei/, postat pe 8 decembrie 2022).
Ziduri și garduri de sârmă ghimpată
Pe 24 octombrie 2021, ministrul german de interne, Horst Seehofer, aprecia drept „legitimă” dorinţa ţărilor de a-şi proteja frontierele: mai multe state europene au cerut ajutorul UE pentru ridicarea de garduri de sârmă ghimpată, care să împiedice sosirea în masă a migranţilor; Polonia a cerut astfel 350 milioane de euro şi a mobilizat mii de soldaţi la frontieră pentru a construi un asemenea gard la frontiera sa cu Belarus în vara anului 2021. Lituania a lansat de asemenea construirea unui gard de sârmă ghimpată de-a lungul frontierei sale cu Belarus
Miniştrii de Interne din 12 ţări UE (Austria, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Grecia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Republica Cehă şi Slovacia) au solicitat finanţare europeană pentru astfel de construcţii. Preşedinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a precizat că Uniunea Europeană nu va finanţa „garduri de sârmă ghimpată şi ziduri” la frontiere.
Ministrul austriac de Interne Gerhard Karner a reluat pe 25 ianuarie 2023 solicitarea Vienei ca CE să sprijine statele care au frontiere externe pentru securizarea acestora, prin alocarea de fonduri inclusiv pentru ridicarea de garduri. Solicitarea inițială a fost făcută de cancelarul austriac Karl Nehammer în timpul vizitei efectuate pe 23 ianuarie 2023 în Bulgaria. Și ideea Austriei ca UE să finanțeze ridicarea unui gard solid la frontiera Bulgariei cu Turcia a fost respinsă de către Comisia Europeană (Răspuns pentru Austria: Comisia Europeană nu dă bani pentru „ziduri și garduri” la granițele UE (cursdeguvernare.ro), postat pe 26 ianuarie 2023): „Dacă dăm bani pentru ziduri şi garduri nu mai rămân bani disponibili pentru alte lucruri”, a spus Comisarul european pentru Afaceri interne, Ylva Johansson, pe 26 ianuarie 2023, înaintea reuniunii informale de la Stockholm a miniștrilor de Interne ai țărilor membre UE.
Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Emilian M. Dobrescu/UZPR
(Foto: Wikipedia)